Număr Reynolds
From Wikipedia, the free encyclopedia
Numărul Reynolds (Re) este o mărime adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a regimului: laminar, tranzitoriu sau turbulent.
Conceptul a fost introdus de George Gabriel Stokes în 1851,[1] dar a fost numit după Osborne Reynolds (1842–1912), care l-a popularizat în 1883.[2][3]