Nemurire biologică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Imortalitatea biologică (uneori menționată ca mortalitatea bio-nedefinită) este o stare în care rata mortalității de la senescență este stabilă sau descrescătoare, astfel decuplându-se de la vârsta cronologică. Diferitele specii unicelulare și multicelulare, inclusiv unele vertebrate, ating această stare fie pe parcursul existenței fie după ce au trăit suficient timp. O ființă vie, biologic vorbind poate să moară si din alte mijloace decât senescența, cum ar fi prin răni sau boală.
Această pagină (secțiune) necesită o verificare. De verificat: Titlu Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor. |
Această definiție a nemuririi a fost pusă în discuție în Manualul Biologiei Îmbătrânirii [1], deoarece creșterea ratei de mortalitate ca funcție a vârstei cronologice poate fi neglijabilă la vârstele extrem de vechi, o idee numită mortalitatea la sfârșitul vieții platou. Rata mortalității poate înceta să crească la vârste înaintate, dar în majoritatea cazurilor această rată este de obicei foarte ridicată.[2] Ca exemplu ipotetic, există doar o șansă de 50% ca un om să supraviețuiască unui alt an la vârsta de 110 ani sau mai mult.