Mănăstirea Cozia
complex monahal medieval din Oltenia / From Wikipedia, the free encyclopedia
Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare.
Mănăstirea Cozia | |
Vedere dinspre est a bisericii „Sfânta Treime”. | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | ortodoxă |
Hram | Sfânta Treime |
Tip | călugări |
Țara | România |
Localitate | Călimănești, județul Vâlcea, Oltenia |
oraș | Călimănești |
Date despre construcție | |
Stil arhitectonic | Arhitectura brâncovenească Arhitectură bizantină |
Ctitor | Mircea cel Bătrân |
Istoric | |
Data începerii | secolul al XIV-lea |
Sfințire | 18 mai 1388 |
Localizare | |
Monument istoric | |
Adresa | Str. Calea lui Traian 816, localitate componentă Căciulata; oraș Călimănești[1] |
Clasificare | |
Cod LMI | VL-II-a-A-09697 |
Prezență online | |
Site Web | |
Modifică date / text |
Paul de Alep, în jurnalul călătoriei sale în Țara Românească între 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 scria despre Cozia: „În limba lor înțelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară”.[2] Mănăstirea Cozia, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI VL-II-a-A-09697.[3]
Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se atestează că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român[4].
Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 Lexiconul slavo-român, necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orașului Călimănești) exista în secolul al XVIII-lea o școală sătească, condusă de Barbu, elev al școlii mănăstirești.[2]