Miezonoptică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Miezonoptica sau miezonopterul ori polunoșnița (în grecește Mesonyktikon; în slavonă Polúnoschnitsa) e, în liturgica creștină, în ritul bizantin, unul din ceasurile mici, făcând parte din cele șapte laude de peste zi. Este una din slujbele din Slujbele Zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta are o origine în pietatea monastică inspirată de Psalmul 118:62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25:1-13).[1]
Slujbele din ritul bizantin |
Sfânta Liturghie |
Slujbele zilei |
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica |
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia |
Alte slujbe |
Imnul Acatist | Paraclisul |
Sfințirea Mare a Apei | Litie |
Botez |
Hirotonirea | Slujba căsătoriei |
Slujba de înmormântare | Parastasul |
Numele de Miezonoptică este uneori tradus prin Nocturnele, termen împrumutat din tradiția liturgică apuseană; trebuie precizat, totuși, că în apus, "Nocturna" se referă la o parte din slujba complet diferită a Utreniei
Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie.[2] În majoritatea locurilor unde se mai ține în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente și în Tipic.[3]
În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu din Efes spune: "Începutul tuturor imnurilor și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către vața care este, după spusele lui Hristos, liberă li luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9:1."[4] Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință, îmblânzită de o atitudine de așteptare plină de speranță.
În tradiția rusă, Miezonoptica este adesea precedată de Rugăciunea de dimineață sau această rugăciune este încorporată în Pavecerniță, care altfel ar fi fost spusă de monahi fiecare în chilia lui. La sfârșitul Miezonopticii, chiar la sfârșitul încheierii, în multe locuri există tradiția cinstirii și închinării a celor prezenți la icoane și moaștele sfinților din biserica respectivă.
În cărțile de rugăciune grecești, se folosește o formă modificată a Miezonopticii pe post de Rugăciune de dimineață pentru laici, în timp ce o versiune modificată a Pavecerniței mici este folosită pentru Rugăciunea de seară.
În vremurile noastre, Miezonoptica poate avea patru forme, în funcție de ziua în care se ține: (a) pentru zile de lucru, (b) pentru sâmbăta, (c) pentru duminica și (d) o variantă unică, ce se ține doar în Sâmbăta Mare ca parte componentă a Vegherii de Sfintele Paști. Adesea, Sâmbăta Mare este singura zi din an în care se slujește Miezonoptica în parohii.