Mișcarea de rezistență din România în Al Doilea Război Mondial
From Wikipedia, the free encyclopedia
Mișcarea de rezistență din România în timpul celui de-al doilea război mondial s-a manifestat în cinci moduri:
- în teritoriile locuite de români pe care regele Carol al II-lea, sub presiunea ambasadorului Germaniei în România, Wilhelm Fabricius, a fost obligat să le cedeze sovieticilor - conform Pactului Ribbentrop-Molotov și maghiarilor - conform Dictatului de la Viena, de către grupuri de partizani formate în vara anului 1940, pe măsură ce s-a instaurat represiunea noilor stăpâni ai acestor teritorii;
- după lovitura de stat din septembrie 1940 care a instaurat "Statul Național-Legionar" condus de Garda de Fier și de mareșalul Ion Antonescu (autoproclamat „Philippe Pétain al României"), Wehrmacht-ul a fost "invitat" să ocupe ceea ce a mai rămas din România în octombrie 1940, pe măsură ce rechizițiile s-au înmulțit, s-au format noi grupuri de partizani;
- după ruperea Pactului Ribbentrop-Molotov din 1941, în URSS s-au format două divizii alcătuite din prizonieri români ("Tudor Vladimirescu" și "Horea, Cloșca și Crișan"), care au luptat de partea Aliaților, inițial sub egida Comintern, apoi sub cea a Partidului Comunist Român;
- după înfrângerea de la Stalingrad din 1943, regele Mihai I și politicienii români au încercat să iasă din sfera de influență germană, provocând, la 23 august 1944, răsturnarea lui Antonescu și integrarea României între Aliați;
- după instaurarea represiunii împotriva evreilor a regimului Antonescu, mișcările umanitare, între care Crucea Roșie a jucat rolul principal, au creat canale de ajutor (în esență alimentar și medical) pentru cei persecutați (în special cei deportați în Transnistria) pentru a asigura trecerea prin Bulgaria (țară aliată a Axei Roma-Berlin-Tokyo dar care nu a participat la lupte împotriva Aliaților) și Turcia (stat neutru) către Palestina (pentru a se putea obține vize britanice, acordate cu dificultate și în număr foarte redus).
Acest articol se referă la Mișcarea de rezistență din România în Al Doilea Război Mondial (1940-1945). Pentru rezistența anticomunistă de la sfârșitul anilor 1940 până la mijlocul anilor 1950, luptători individuali izolați rămânând în libertate până la începutul anilor 1960, vedeți Rezistența anticomunistă din România.
Articol principal: Participarea României la Al Doilea Război Mondial.