Meningită
From Wikipedia, the free encyclopedia
Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierul și măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge.[5] Inflamația poate fi provocată de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite medicamente.[6] Meningita poate fi letală din cauza proximității inflamației față de creier și măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență medicală.[5][7]
Meningită | |
Meningele sistemului nervos central: dura mater, arahnoida și pia mater. | |
Specialitate | neurologie boli infecțioase |
---|---|
Simptome | cefalee[1] febră[1] greață[1] photophobia[*][[photophobia (medical condition)|]][1] meningeal syndrome[*][[meningeal syndrome (clinical syndrome)|]][1] vomă |
Cauze | Streptococcus pneumoniae Neisseria meningitidis Haemophilus influenzae Listeria monocytogenes[*] virus cranial leak of cerebrospinal fluid[*][[cranial leak of cerebrospinal fluid (medical condition)|]][2] |
Metodă de diagnostic | neurological examination[*][[neurological examination (assessment of nervous system)|]] lumbar puncture[*][[lumbar puncture (procedure to collect cerebrospinal fluid)|]] microscop optic Cultură microbiologică viral culture[*][[viral culture (laboratory test)|]] reacție de polimerizare în lanț |
Clasificare și resurse externe | |
ICD-9 | 320–322 |
ICD-10 | G00–G03 |
ICD-11 | |
ICD-9-CM | 322[3] 322.9[3][4] |
DiseasesDB | 22543 |
MedlinePlus | 000680 |
eMedicine | med/2613 emerg/309 emerg/390 |
Patient UK | Meningită |
MeSH ID | D008581 |
Modifică date / text |
Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ: durere de cap și redoare (înțepenirea cefei) asociate cu febră, confuzie sau nivel scăzut de conștiență, vărsături și intoleranță la lumină (fotofobie) sau zgomot (fonofobie). De regulă, copiii prezintă numai simptome nespecifice, cum sunt iritabilitatea și somnolența. Prezența unei erupții cutanate poate indica o anumită cauză a meningitei; de exemplu, meningita cauzată de meningococ poate fi însoțită de o erupție cutanată caracteristică.[5][8]
Diagnosticul de meningită este stabilit sau exclus în urma efectuării unei puncții lombare. Procedura constă în introducerea unui ac în coloana vertebrală în scopul prelevării unei mostre de lichid cefalorahidian (LCR) care înconjoară creierul și măduva spinării. Analiza LCR se efectuează în cadrul unui laborator medical.[7] Tratamentul primar în cazul meningitei acute constă în administrarea imediată de antibiotice și, în unele cazuri, de medicamente antivirale. De asemenea, se pot administra corticosteroizi pentru a împiedica eventualele complicații în urma inflamației excesive.[7][8] Meningita poate determina consecințe de durată, cum sunt pierderea auzului, epilepsie, hidrocefalie și deficiențe cognitive, îndeosebi dacă nu este tratată prompt.[5][8] Unele forme de meningită (cum sunt cele asociate infecției cu meningococ, Haemophilus influenzae tip B, pneumococ sau cu virusul oreionului) pot fi prevenite prin imunizare.[5]