Marius Lăcătuș

Marius Mihai Lăcătuș (n. 5 aprilie 1964, Brașov, România) este un fost fotbalist român, care a evoluat în cea mai mare parte a carierei în echipa Steaua București. A făcut parte din echipa Stelei campioană europeană inter-cluburi în 1986, când a transformat un penalty de departajare în finala cu FC Barcelona. A evoluat pentru selecționata României la trei turnee finale, două de Campionat Mondial și unul de Campionat European.

Marius Lăcătuș
Informații generale
Nume complet	Marius Lăcătuș
Data nașterii	5 aprilie 1964 (60 de ani)[1][2]
Locul nașterii	Brașov, România
Înălțime	181 cm
Greutate	76 kg
Poreclă	Fiara[3][4]
Post	Atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
	FCM Brașov
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1981–1983	FCM Brașov	45	(5)
1983–1989	Steaua București	200	(80)
1990–1991	Fiorentina	21	(3)
1991–1993	Real Oviedo	51	(7)
1993–2000	Steaua București	157	(60)
2000	Național	12	(0)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1984–1998	România	84	(13)
Echipe antrenate
1997-2000	Steaua București (antrenor secund)
2000–2001	Național
2001	Panama (antrenor secund)
2001–2002	Oțelul
2002–2003	FC Brașov
2003	România (antrenor secund)
2004	Ceahlăul
2005	Inter Gaz București
2006–2007	UTA Arad
2007–2008	Steaua București
2009	Steaua București
2009-2010	FC Vaslui
2010-2011	Steaua București
2018-2019	CSA Steaua București
Palmares Liga Campionilor Aur 1986 Finala Ligii Campionilor Sevilia 1986 Argint 1989 Finala Ligii Campionilor Barcelona 1989 Supercupa Europei Aur 1986 Supercupa Europei Monaco 1986 Cupa Intercontinentală Argint Tokyo 1986
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 30 iunie 2006
Modifică date / text

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1985-1986.^[5][6]

Cariera ca fotbalist

Marius Lăcătuș s-a născut pe 5 aprilie 1964, la Brașov, unde avea să debuteze, la numai 13 ani, pentru Steagul Roșu. Anul 1983 a fost cel în care „Fiara” a pășit pentru prima oară în Ghencea, unde a cunoscut cele mai mari satisfacții din carieră.

A câștigat de 10 ori campionatul național cu Steaua (1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998), 7 Cupe ale României (în anii 1985, 1987, 1988, 1989, 1996, 1997, 1999), o Cupă a Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1987) fiind singurul jucător român cu o asemenea performanță. Cel mai important gol din întreaga sa carieră de jucător rămâne cel marcat în poarta catalanilor de la FC Barcelona, pe data de 7 mai 1986, când Steaua obținea cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Lăcătuș a jucat la clubul Steaua din 1983, de la vârsta de numai 19 ani. Între anii 1990 și 1993 a plecat în străinatate, evoluând în Italia, la AC Fiorentina, apoi în Spania, la Real Oviedo, făcând o pauză de 3 ani. După câțiva ani a revenit la Steaua, încheindu-și activitatea de fotbalist la FC Național București în 2000. A rămas un simbol al Stelei, fiind personajul cel mai iubit de suporterii acestei echipe.

De-a lungul timpului, a evoluat în 414 meciuri din Divizia A și a marcat 103 goluri, în timp ce în Cupele Europene a jucat cu Steaua în 72 de meciuri și a înscris de 17 ori. La nivelul echipei naționale, noul antrenor al Stelei a evoluat în 84 de partide (13 goluri) și a participat la Campionatele Mondiale din 1990 și 1998, precum și la EURO 1996.

A marcat peste 100 de goluri pentru formația Steaua București.

Cariera ca antrenor

Cariera de tehnician a lui Marius Lăcătuș a început la FC Național, unde a fost antrenor-jucător, după care a fost secundul lui Mihai Stoichiță la echipa națională de fotbal a Panamei. După întoarcerea în România, a ocupat funcția de antrenor principal la FC Brașov, Oțelul Galați, Ceahlăul Piatra Neamț, CS Inter Gaz București și UTA Arad, pe care a pregătit-o între iulie 2006 și octombrie 2007. Din 28 octombrie 2007 până în iunie 2009 a pregătit în două rânduri pe Steaua București, cu o întrerupere de câteva luni în toamna anului 2008. După ratarea titlului de campion în 2009, a demisionat. A preluat pe FC Vaslui cu care a încheiat sezonul 2009-2010 al Ligii I pe poziția a treia. În vara anului 2010 a încetat colaborarea cu vasluienii cu dorința de a se muta definitiv în Spania.^[7] După numai câteva luni, în septembrie 2010, a fost convins să se întoarcă în România pentru a reveni pe banca tehnică a Stelei, la conducerea căreia a început al treilea mandat în 27 septembrie^[8], însă pe 7 martie a demisionat după o înfrângere cu 0-3 acasă, în fața echipei FC Brașov.^[9]

Note

1. Marius Lacatus, Transfermarkt, accesat în 9 octombrie 2017
2. http://www.eurosport.fr/football/marius-lacatus_prs205513/person.shtml Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. „Marius Lăcătuș împlinește astăzi 48 de ani”, Libertatea, 5 aprilie 2012, accesat în 21 noiembrie 2016
4. Ioan Milică (2010), „Metafore animaliere în presa sportivă actuală”, Limbaromana.md, accesat în 21 noiembrie 2016
5. „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. 28 martie 2008. p. 4. Accesat în 26 august 2016.
6. „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. 25 martie 2008. Arhivat din original la 20 septembrie 2022. Accesat în 26 august 2016.
7. „De ce pleacă Lăcătuș în Spania”. Arhivat din original la 31 mai 2010. Accesat în 27 septembrie 2010.
8. Marius Lăcătuș, vechiul și noul antrenor al Stelei
9. „Marius Lacatus a demisionat, steauafc.ro”. Arhivat din original la 11 iulie 2015. Accesat în 8 martie 2011.

Lectură suplimentară

• Marius Lăcătuș - săgeata carpatină, Ilie Dobre, Editura ODEON, 1994

Legături externe

• Statistică, imagini filmate, fotografii și interviu cu Marius Lăcătuș pe www.stelisti.ro Arhivat în 25 ianuarie 2010, la Wayback Machine.
• Profilul antrenorului Marius Lăcătuș Arhivat în 27 ianuarie 2012, la Wayback Machine.
• Statistici ca jucător
• Statistici ca antrenor