sculptoriță franceză de origine română From Wikipedia, the free encyclopedia
Margareta Cosăceanu-Lavrillier (Margaret Cossaceanu sau Margaret Cossaceanu-Lavrillier; născută Margareta Cosăceanu; n. , București, România – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost o sculptoriță franceză de origine română.
Margareta Cosăceanu | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Margareta Cosăceanu |
Născută | București, România[1] |
Decedată | (87 de ani)[1] Paris, Île-de-France, Franța[1] |
Înmormântată | Cimitirul Montparnasse |
Căsătorită cu | André Lavrillier |
Copii | Carol-Marc Lavrillier |
Cetățenie | România |
Ocupație | sculptoriță portraitist[*] |
Locul desfășurării activității | Roma (–)[2] Paris (–)[2] |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Universitatea Națională de Arte București, Accademia nazionale di San Luca[*] , Académie de la Grande Chaumière |
Pregătire | Dimitrie Paciurea, Antoine Bourdelle[*] |
Influențat de | Antoine Bourdelle[*] |
Modifică date / text |
Margareta Cosăceanu este nepoata savantului George Constantinescu, inventatorul Teoriei sonicității. A studiat sculptura între 1910 și 1913 la Școala de Arte frumoase din București sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea.
În 1921, a obținut o bursă care i-a permis să meargă la Roma să-și continue studiile la Academia de Arte frumoase (pictorul Lucian Grigorescu studia acolo în același timp). În capitala italiană l-a cunoscut pe gravorul francez medalist André Lavrillier, câștigător al Prix de Rome în 1914, și boarder la Villa Medici. El a dus-o la Paris și a prezentat-o sculptorului Antoine Bourdelle.
După ce a fost distinsă cu Marele Premiu al Academiei de Arte frumoase în 1922, a plecat din Roma ca mai apoi să se stabilească la Paris, unde a participat la atelierul compatriotului său Constantin Brâncuși. Între timp, își continua studiile la Académie de la Grande Chaumière, în studioul lui Antoine Bourdelle,[3] unde i-a întâlnit pe Germaine Richier și Alberto Giacometti. Bourdelle a luat-o colaboratoare în atelierul său din Impasse du Maine. El a rugat-o să recreeze la o scară mai mare o parte din lucrările sale, ca de exemplu Sapho. Pentru aceste lucrări figurative a folosit ceară, pământ, ipsos, bronz sau piatră.[4] Margareta a continuat să lucreze cu el până la moartea acestuia, în 1929.
În 1929, s-a căsătorit cu André Lavrillier, cu care a avut trei copii, inclusiv pe fotograful Carol-Marc Lavrillier.
A participat la diverse saloane și expoziții, cum ar fi Salon d'Automne sau la Salon des Tuileries[5] și a produs piese pentru statul francez. I s-au comandat lucrări pentru Expoziția Internațională de Artă și Tehnologie în Viața Modernă (1937), pentru pavilioane din Asia și cel românesc. Relieful Daci (din marmură, înalt de 3 m), pentru care a primit diploma de onoare, este astăzi în București.[6]
Până în 1977, la cererea monetăriei Monnaie de Paris, a făcut mai multe medalii[7] (medalia deputaților Adunării Naționale a Franței. În 1968 a realizat portretele iluștrilor Romain Gary, Anna de Noailles, Giacometti, Jean Effel.
În 1952, Bernheim-Jeune Gallery a organizat o expoziție retrospectivă a operei ei, iar Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris i-a cumpărat lucrarea Marele tors de Femeie. În 1970, la cea de-a 40-a comemorare a morții maestrului ei, ea a creat din memorie un portret al lui Antoine Bourdelle.
Margaret Cosăceanu a murit la Paris pe 22 septembrie 1980, la vârsta de 87 de ani. În 1993, Galerie Vallois din Paris a organizat un spectacol retrospectiv închinat operei ei.[8]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.