Mantra
From Wikipedia, the free encyclopedia
O mantra (în sanscrită मन्त्र , romanizat: mantra; Pali: mantaṃ) sau mantram (în sanscrită मन्त्रम्) [1] este un enunț sacru sau un sunet numinos, o silabă, cuvânt, sau foneme, sau un grup de cuvinte, în sanscrită, Pali și alte limbi considerate de către practicanți că au puteri religioase, magice sau spirituale.[2][3] Unele mantre au o structură sintactică și un sens literal, în timp ce altele nu.[2][4]
Cele mai vechi mantre au fost compuse în sanscrita vedică din India.[5] În cea mai simplă formă, cuvântul ॐ (Aum, Om) servește ca mantra, se crede că este primul sunet care a apărut pe pământ. Sunetul Aum atunci când este produs creează o reverberație în corp care ajută corpul și mintea să fie calme. În forme mai sofisticate, mantrele sunt fraze melodice cu interpretări spirituale, cum ar fi dorința umană de adevăr, realitate, lumină, nemurire, pace, iubire, cunoaștere și acțiune.[6] Unele mantre fără sens literal sunt înălțătoare din punct de vedere muzical și semnificative din punct de vedere spiritual.[5]
Utilizarea, structura, funcția, importanța și tipurile de mantre variază în funcție de școala și filozofia hinduismului, budismului, jainismului și sikhismului.[3][7] În tradiția japoneză Shingon, cuvântul Shingon înseamnă mantra.[8]
Mantrele au un rol central în tantra.[9] În această școală, mantrele sunt considerate a fi o formulă sacră și un ritual profund personal, eficient doar după inițiere. În alte școli de hinduism, budism, jainism sau sikhism, inițierea nu este o cerință.[10][6]