Lupta de la Rarancea (1918)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Lupta de la Rarancea (în poloneză Bitwa pod Rarańczą) a fost o luptă care a avut loc în zilele de 15-16 februarie 1918, în apropiere de localitatea Rarancea (germană Rarancze, poloneză Rarańczą) din Bucovina, între o parte dintre soldații Corpului Auxiliar Polonez (în poloneză Polski Korpus Posiłkowy) și alte trupe ale Armatei Austro-Ungare. Rezultatul a fost favorabil polonezilor, care sub conducerea lui Józef Haller se revoltaseră împotriva statului austro-ungar, drept consecință a clauzelor Tratatului de la Brest-Litovsk dintre Republica Populară Ucraineană și Puterile Centrale.[1]
Lupta de la Rarancea (1918) | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Luptelor de pe Frontul de răsărit al Primului Război Mondial | |||||||||||
![]() Colonelul Józef Haller von Hallenburg, liderul militar al rebeliunii, în 1918 | |||||||||||
Informații generale | |||||||||||
| |||||||||||
Beligeranți | |||||||||||
![]() | ![]() | ||||||||||
Conducători | |||||||||||
![]() | ![]() | ||||||||||
Efective | |||||||||||
• ![]() • ![]() • ![]() | • ![]() • ![]() • ![]() | ||||||||||
Pierderi | |||||||||||
16 morți (nu există consens) 20 de răniți (nu există consens) | |||||||||||
Modifică date / text ![]() |
Rebeliunea trupelor poloneze s-a soldat cu dezertarea acestora, spargerea frontului austro-ungar și trecerea unei părți a soldaților lui Haller în Rusia, cu scopul de a face joncțiunea cu trupele Corpului I Polonez, aflat pe teritoriul fostului Imperiu Rus. Pierderile poloneze au fost mari, deoarece numeroși legionari au fost capturați și închiși în lagăre.[1] Justiția militară a intentat un proces celor socotiți vinovați de rebeliune,[2] proces oprit ulterior[3] pe fondul dezagregării statului austro-ungar.[4]
Militarii transfugi s-au integrat până la urmă Corpului II Polonez, neutralizat ulterior de forțe germane superioare în data de 11 mai 1918 în Bătălia de Kaniów.[5]
Rebeliunea militarilor polonezi a pus punct colaborării militare dintre mișcarea poloneză de independență și Puterile Centrale și a reprezentat din punct de vedere politic, un catalizator pentru eforturile polonezilor de crearea a unei armate naționale proprii, în exil.[6]