Limbă standard
From Wikipedia, the free encyclopedia
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteia[1]. În mod tradițional se numește și „limbă comună”[1][2][3].
Spre deosebire de atitudinea actuală a lingvisticii, care nu emite judecăți de valoare despre diferitele varietăți ale limbii[2][4], în mod tradițional, varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte varietăți[5], o varietate prestigioasă[4], a cărei folosire este chiar și o măsură a gradului de cultură al utilizatorului[2], fiind o „varietate superioară”, folosită de clasa de mijloc și cea superioară a societății[6]. Atitudinea tradițională își are originea în perioada de impunere a standardului, care s-a făcut în paralel cu desconsiderarea celorlalte varietăți[2].
Din punctul de vedere al normelor lingvistice, în mod tradițional se considera că numai limba comună și cea literară ar fi normate, iar celelalte varietăți n-ar fi. În realitate, fiecare varietate își are normele ei, cu deosebirea că cele ale varietății standard sunt elaborate în mod conștient[7].