personaj din mitologia greacă From Wikipedia, the free encyclopedia
Leto (greacă Λητώ, etimologie disputată) este în mitologia greacă fiica titanului Keos și a zeiței Febe. Este o zeiță cu o funcție maternă; este foarte blândă, tăcută și rezervată și-și iubește copii. Apare rar în mituri, și preponderent ca un personaj minor, dar este adesea capabilă să influențeze deciziile lui Zeus. De aceea cei mai mulți zei o tratează cu grijă.[1]
În mitologia romană este numită Latona.
Au fost prezentate mai multe explicații pentru originea zeiței și semnificația numelui ei. Surse mai vechi au speculat că numele este legat de λήθη transliterat lḗthē, lit. „uitare” și λωτός, transliterat lotus, care în opera greacă reprezintă un fruct care aduce uitare celor care îl mănâncă. Concluzia acestora este că semnificația numelui este „cea ascunsă”. Conform Platon, Socrate consideră că numele ei se trage de la blândețea ei (leion, lêthô) sau de la faptul că este serviabilă (ethelêmôn).[2]
Conform surselor din secolul XX, Leto este în mod tradițional derivat din cuvântul lician lada, însemnând „soție”, având în vedere că cea mai veche urmă a cultului lui Leto a fost descoperită acolo. Acest cuvânt ar putea sta de asemenea la rădăcina numelui Leda. Alții învățați (Paul Kretschmer, Erich Bethe, Pierre Chantraine și R. S. P. Beekes) au sugerat o origine pre-greacă.
Leto este adesea adresată cu epitetele Coeis (Κοιηις) „fiica lui Coeus”,[3] Coeogeneia (Κοιογενεια) și Coeogenes (Κοιογενης) „născută din Coeus”,[3] și, în Creta, Fistia (Φυστιη) „cea care grefează”.[3]
În literatură, este asociată cu maternitatea, mama zeiței Artemis și a zeului Apolo. Leto face parte dintr-o generație mai veche de zei, având probail rădăcini pre-elenistice. În mitologie, acest lucru este reprezentat de părinții ei, titani. Mai mult, Leto mai apare în literatură cu epitetul Chryselakatos, acest epitet însemnând „(cea) a fusului de aur”,[4] un epitet pe care Homer îl folosește și pentru Artemis.[5] S-a sugerat că acest simbol reprezintă o legătură între cultul lui Leto și cultul pre-elenistic al Marii Mame, altă zeiță a maternității venerată în Anatolia.
Pe vazele grecești, aceasta apare acompaniată de unul sau ambii ei copii, sau ridicându-și vălul, într-un semn de modestie.[6]
Animalele ei sacre sunt cocoșul, a cărui prezență se credea că face travaliul mai ușor, și mangusta, care reprezenta ambele sexe.[6]
Titanida lunii Febe s-a unit cu Keos și a dat naștere lui Leto și Asteriei.[7]
Zeus s-a îndrăgostit de frumusețea zeiței și aceasta a rămas însărcinată. De gelozie Hera i-a interzis să nască pe pământ ferm sau, în alte versuni, într-un loc atins de lumina soarelui. Unele versiuni spun că ar fi trimis monștrii htonici, printre care balaurul Python să o vâneze.[8] Leto a călătorit mult fără să poată naște. Transformată în lupoaică s-a dus în Licia, atunci numită Tremilis, și a rebotezat-o în onoarea lupilor (greacă λύκος, transliterat: lýkos) care au ajutat-o. În cele din urmă s-a ascuns în insula „care umblă” Delos,[9] pe care Poseidon o scosese la iveală.
Mâniată de soluția zeului, Hera și-a luat fiica, Ilitia, ocrotitoarea femeilor care nasc, și a ascuns-o într-un nor. Ca urmare, travaliul lui Leto a durat nouă zile și nouă nopți. Până la urmă Iris, mesagera zeilor, a găsit-o, a adus-o și astfel a putut Leto să dea naștere gemenilor: Apollo și Artemis.[10]
După ce dădu naștere gemenilor, Leto merse în Licia, unde se opri să bea apă dintr-un lac. Localnicii o opriră, tulburând apa cu noroi. Pentru lipsa lor de ospitalitate, Leto îi transformă în broaște, blestemați să stea mereu în mocirlă.[11] Acest episod deveni foarte popular printre pictori și sculptori în sec. XVI și sec. XVII.
_-_n._2990_-_Niobe_madre_-_Firenze.jpg)
Regina Tebei, Niobe, fiica lui Tantal și soția lui Amfion, era foarte mândră de soțul ei iubitor și de numeroșii ei copii. Aceasta a declarat că este mai presus de zeiță, care avea numai doi, și aceștia cu un amant nestatornic. Mâniată de trufia reginei, Leto le-a spus totul gemenilor, care au ucis toți copiii Niobei: Apollo, băieții, și Artemis, fetele. Apoi Niobe a fost transformată în stană de piatră și lăsată pe muntele Sipilos; dar de la amar, ochii ei continuă să lăcrimeze. Lacrimile ei sunt obârșia râului Achelous.[12]
În funcție de sursă, Niobe avea fie șase băieți și șase fete, fie șapte, fie cinci, fie cinci în total. În funcție de sursă, un băiat și o fată, Amiclas și Melibeea, fură cruțați. Văzându-și frații și surorile uciși, fata păli permanent de teroare și de atunci se numi Chloris („cea verde”).[12][14] Conform Fabule, zeii au salva-o deoarecea avea să se căsătorească cu Neleu, fiul lui Poseidon cu Tiro, și întemeietorul cetății Pilos, și să dea naștere eroului argonaut Nestor. Foarte respectat pentru vârsta sa înaintată, se spune că acesta a trăit atâția ani cât le răpise Apolo fiilor Niobeei.
Puține versiuni complete ale acestui mit s-au păstrat, dar versiunile mai complexe par să o asocieze pe Niobe cu mama umanității. Similaritatea tematică este puternică, dar teoria se bazează pe o greșeală de omonimie, care o asociază pe Niobe fiica lui Tantal, cu Niobe, fiica lui Foroneu și a unei nimfe, prima femeie muritoare.[10]
Templele lui Leto se numeau în general Letoion (Λετωιον). Fistia (Εκδυσια) „cea care grefează”, este un epitet cu care este venerată în Creta. Festivalul ei de acolo se numea Ecdisia (Φυστιη).[3] Leto era venerată, adesea în conjuncție cu Artemis și Apolo,[18] în:
Episodul mitologic cu localnicii licieni a devenit un subiect popular pentru pictorii manierismului nordic în sec. XVI și sec. XVII.[24]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
