Ismael
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ismael (în limba ebraică ישמעאל – "Dumnezeu ascultă") este un personaj din Vechiul Testament și din Coran, descris ca fiu al lui Avraam și al sclavei egiptene Hagar (Gen 15-18). Este considerat părintele arabilor (tribul ismaeliților), frate cu Isaac, părintele evreilor, amândoi fiind binecuvântați de Dumnezeu, dar primind roluri diferite.
Arheologii mainstream și istoricii mainstream ai Bibliei au pierdut orice speranță de a dovedi că patriarhii Genezei ar fi fost persoane istorice reale.[1]