publicist, poet, epigramist și prozator român From Wikipedia, the free encyclopedia
Ion C. Pena (n. 25 august1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman – d. 29 iulie1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 și Polibiada (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag de pe lângă Corabia, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort în rǎzboi, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Debutează în 15 aprilie 1932 în "Revista - SO4H2", din Turnu Măgurele, cu poezia "Alpinism", scrisă în 1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin.
De tânăr, Ion C. Pena și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității.
Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, N. Crevedia[3] (“Eugen Barbu e fiul lui Nicolae Crevedia”), Octav Dessila, Al. Macedonschi, Aurel Chirescu, Emanoil Bucuța, Gr. Trancu-Iași, Al. T. Stamatiad, Ion Minulescu, M. Ar. Dan, Tudor Măinescu, A. C. Calotescu-Neicu, Al. Cazaban, Tudor Arghezi, Mircea Pavelescu, I.Gr.Periețeanu, Ion Vinea, Iancu Brezeanu, Damian Stănoiu, N. Davidescu, Florin Iordăchescu, Victor Eftimiu, G. Topârceanu, Miguel de Cervantes Saavedra, G. Bogdan Duică, Cincinat Pavelescu, Ponțiu Pilat, Socrate, Hamlet[4] și alții. În 1939, deja Ion Pena publica poezii în controversata revistă "Prepoem"[5], care după septembrie 1940 este considerată de orientare legionară[6]. Pena n-a avut nici o colaborare cu "Prepoem" pe timpul sederii legionarilor la putere până la 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu . Mai mult, în singurul volum care i-a apărut în 1939, "Furcile caudine", este inclusă și o epigramă în care-l ia peste picior pe A.C. Cuza, mentorul și principalul susținător al lui Corneliu Zelea Codreanu: Lui A. C. Cuza// Din tinerețe n’a mai dat/O epigramă – și-i păcat!/ Misterul? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrșit,/ Uzînd de abila-i suveică / S-o scoată și pe ea evreică.
Anti-bolșevic convins, scria înainte de venirea trupelor sovietice în Revista "Păcală" al carei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!."
La începutul anilor '40, poetul Pena publica frecvent în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, "Ziarul Universul". În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 - 1993) îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.” În "Universul Literar" au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secrețeanu și Ion Caraion. În cartea sa de memorialistică, "Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946", scrisă în 1980 la Honolulu, Ștefan Baciu[7] iși amintea de Pena, neștiind că acesta decedase încă din 1944.
Un scriitor „fantazian“
Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor"[8], scrisă la Sichevița, județul Caraș Severin în 1937 - 1938 în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie2000. Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum” in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011), în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell. În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu[9], Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, Stan V. Cristea îl numește pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit . Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab[10] afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ[11], într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurduluiionescian[12]. Acum, în 2014, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar[13].
Publicații
Între 1928 - 1944, Ion C Pena a publicat poezii, epigrame si proză în urmǎtoarele publicații:
Revistele si ziarele „Epigrama”[21], „Păcală”[22], „Prepoem”[23], „Vremea”, „Universul literar”[24], din București
Profesional, ca finanțist (perceptor[25]), a funcționat timp de 4 ani și 10 luni în Sichevița - județul Caraș Severin (1936 - 16 iulie1941), ca delegat de agenție. Aici înființează Căminul cultural - "Lumina", cu sediul în incinta Primăriei, doneazǎ cǎrți bibliotecii și împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție.
Apoi, la Domnești - Muscel, actualmente în Argeș, Pena lucrează ca agent administrativ. Aici înființează, în 1941, "Biblioteca modernă"[26] prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, în special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat în jurul normaliștilor[27] Luca Ionescu și N. Ionescu. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța[28], care-l și găzduiește până la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, "Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al vicepreședintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel în Camera Deputaților.
Fiind mobilizat din Domnești, pe frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Pena moare de tânăr pe 29 iulie 1944, la numai 33 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Viața lui s-a consumat sub zodia tragicului, el conducǎndu-și pe ultimul drum patru din cei șase frați: Lina, Fǎnica, Nicu și Costache. Ion C Pena n-a fost căsătorit și n-a avut copii. Este al cincelea copil pe care părinții, Firică și Lisandra Pena, aveau să-l înmormânteze în timpul vieții.
A fost susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 - represaliile sistemului care l-a înscris în „Fondul special – interzisi (S)”.
Și totuși, straniu, în 1993 îl găsim menționat în „Bibliografia operelor autorilor legionari”, de Nicolae Niță, apărută în editura „Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr și alții. Scriitorul apare pe pagina 204 cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din țară”, precizându-li-se și opera. „Nu avea predilecție pentru cultul legionar”, afirma Luca I Ionescu[29] din Domnești – Argeș, cel ce între 1941 – 1944 s-a cunoscut cu poetul (afirmație făcută în emisiunea de evocare a lui Pena la postul de radio „Impact 94,4 FM” din Roșiorii de Vede, în 24 august 2001, în ajunul împlinirii a 90 de ani de la nașterea scriitorului).
Istoricul Cătălin Borțun de la Muzeul Județean Teleorman, autor al lucrǎrii „Mișcarea legionară din județul Teleorman", apǎrutǎ în 2011, la Editura Renaissance din București, a afirmat că în documentările sale nu a gasit nicio referire la numele de Ion Pena. Acestei opinii îi subscriu istoricii și publiciștii Cristian Sandache și Corneliu Ciucanu, care sunt autorii mai multor cărți despre fenomenul legionar.
Probabil datorită reproșurilor primite din mai multe direcții, cauzate de superficialitatea sau interesele cu care a combinat informațiile, Nicolae Niță, s-a simțit nevoit și a reeditat în 2017 cartea apărută în 1993 axându-se de această dată pe "Presa Legionara" - Un succinct index alfabetic al ziarelor si revistelor legionare apărute în Exil și în Tară de-a lungul timpului. Editura "Libertatea", Jacksonville - SUA. Dacă veți răsfoi cartea, veți vedea că Revista „Drum” din Roșiorii de Vede, cu care era asociat Pena, dispare subit, în schimb a rămas Revista Drum din 1961, apărută în Mexico City. "L-am căutat pe dl Nicolae Niță în mai multe rânduri pe mail si facebook dar nu mi-a răspuns. Doream să-mi dea o explicație și să-și recunoască public confuzia pe care o făcuse, voit sau nevoit, în privința Revistei „Drum” din Roșiorii de Vede și a lui Ion C Pena" a afirmat Marin Scarlat, strănepotul scriitorului. Realitatea este că Revista „Drum” din Roșiorii de Vede a fost închisă de binomul Antonescu - legionari spre toamna lui 1940, atunci cand Ion C Pena avea în șpalt două volume de poezii, "Iarmaroc" și epigrame, "Flori veninoase", a căror apariție era anunțată în București. Câteva poezii din "Iarmaroc" fuseseră deja publicate.
Din cererea[30] pe care Pena o trimite Ministrului Finanțelor, în calitate de agent administrativ cl. II în com. Domnești, jud. Muscel, aflǎm cǎ el a venit în localitate în primǎvara lui 1941.
Ion Pena - portret de Al Popescu Tair din volumul "Furcile caudine" 1939
A fost membru activ al Grupării literare „Drum” din Roșiorii de Vede, asociație[31] a tinerilor publiciști teleormăneni, înființată în 1935 sub președinția de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, președinți activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea și Florian Crețeanu.
În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine”[32][33], tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate. Având recenzii favorabile, George Călinescu îl înscrie în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” [34] și un volum de epigrame „Flori veninoase”, dar care, din păcate, nu aveau să mai vadă lumina tiparului, întrucât revista și editura „Drum” au fost suspendate de cenzură în același an. Cunoscutul publicist și istoric literar Stan V. Cristea[35], membru în Uniunea Scriitorilor din România, consemna în „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie ... îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”
La plecarea din această lume, în 29 iulie 1944, scriitorului i-au rămas mai multe manuscrise, dintre care șase volume erau pregătite pentru tipar, între ele aflǎndu-se și cele două volume, „Iarmaroc” și „Flori veninoase”, oprite de cenzură în 1940:
Patru volume de poezii: "Iarmaroc" (un volum de poezii, voluminos, de peste o sută de poezii, din care câteva au apucat sa fie publicate), "Varietăți", "Fum" si "Nord". Din pacate, aceste volume s-au pierdut sau sunt răspândite pe la diverși prieteni.
"Simple nimicuri"[36] - plachetă de poezii, în dactilogramǎ[37] - publicată în "Scrieri" - Ion Pena, apărută în 2011.
"Flori veninoase"[38]- volum de epigrame, în dactilogramǎ, apărut în "Scrieri" - Ion Pena.
Ion C. Pena a creat și s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei României și a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist – perioadă ce a dus la scoaterea acestuia vreme îndelungată în afara circuitului public prin includerea sa în Fondul special - interzise între 1945-1989.
Înainte de decesul său, la doar 33 de ani, lasă un testament colegilor, prietenii din perceptia Domnești - județul Muscel, Ioan T. Zăinescu și C. Mateescu, prin care îi ruga pe alți trei prieteni de suflet: Gheorghe Șuța, Florian Crețeanu și Nicolae Stǎnescu - Udrea să se îngrijească de publicarea scrierilor sale. Din păcate, acest lucru se îndeplinește abia în anul 2011, când se împlineau 100 de ani de la nașterea sa. Multe manuscrise s-au pierdut[39] din cauza unora dintre prietenii săi.
Volumul postum[40] „Scrieri” - Ion Pena, apărut la 67 de ani de la plecarea sa în neființă, include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Acest volum cuprinde următoarele secțiuni:
- Epigrame publicate în volumul „Furcile caudine”
- Epigrame refuzate în 1939, la publicarea volumului „Furcile caudine”
- Epigrame din volumul„Flori veninoase"
- Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste
Debutul literar al lui Ion Pena - „Alpinism”, publicatǎ în Revista „SO4H2” din 1932
Ștefan Baljalarschi si Ion Pena - traducere din rusește - „Poemele mele” de Serghei Esenin.
„Graiul Tineretului” - „Organ al Tineretului Național - Tǎrǎnesc din Turnu Mǎgurele”, apǎrea sub conducerea unui comitet, Ion Pena - poezia „Noapte la Turnu Mǎgurele”, publicatǎ în iulie 1933
Ion Pena a fost colaborator al Revistei și al Grupǎrii literare „Drum”, asociație a tinerilor publiciști teleormăneni, înființată în 1935 sub președinția de onoare a scriitorului Zaharia Stancu
Județul Teleorman în perioada interbelicǎ. Reședința județului era orașul Turnu Mǎgurele
Ion Pena: Volumul „Furcile caudine” - publicat în 1939 - Editura DRUM, Rosiorii de Vede
Ion Pena în Revista „Prepoem” - revistǎ de afirmare a tinerei poesii romînești, an I, nr. 3 din septembrie 1939, București
Revista „Prepoem” – an I, nr. 11 din mai 1940 - anunță apariția volumului de poezii „Iarmaroc” de Ion Pena
Revista „Prepoem” - Ion Pena, poezii, mai 1940
Ștefan Baciu - Un poet: Ion Pena, în „Universul Literar” din 7 martie 1942
Ion Pena, caricaturǎ, în „Universul Literar” din 23 mai 1942
Revista „Vremea”, an XIV, nr. 676, din 29 noiembrie 1942
„Universul Literar” - 23 mai 1942, numǎr aniversar, Un an de „Cântece noui” - Ion Pena - „Opriți-vǎ”
Ion Pena: Epigrame, Revista „Pǎcalǎ”, 27 mai 1942
Ion Pena: Ziarul „Monitorul” - Valentin Leahu, din 26 august 2001
Ion Pena la loc de cinste in casa din Belitori, azi Troianul, Teleorman
Epigrame scoase din volumul „Furcile caudine”, 1939 - Arhivele Naționale, filiala Alexandria
Ion Pena -Poezia „Paște” - mai 1944 - Revista „Oltul”
Revista „Pǎcalǎ” - „Antologie epigramaticǎ” - Ion Pena alǎturi de Ion Luca Caragiale, Pǎstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu și alți epigramiști emblematici.
Stan V Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor: Ion Pena. Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit - studiu publicat în volumul „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”
Ion Pena în numǎrul de Crǎciun, 1937, al revistei „Drum" - publicarea primei pǎrți a povestirii utopice „Moneda fantazienilor"
Poeziile „Opriți-vǎ” și „Poetul din urmǎ” de Ion Pena - Revista „Drum”, anul IV, nr. 1 din 15 iunie 1938
Verso, C. Mateescu - prietenul și colegul lui Ion Pena din Percepția Domnești, Mușcel
Judetul Mușcel în perioada interbelicǎ. Reședința județului era orașul Câmpulung Mușcel
Constantin Stan, membru al Uniunii Scriitorilor, „Un caz ciudat: Ion Pena” în „Ziarul de Duminicǎ” din 28 sept 2001
Ion Pena: „Ziarul de Duminicǎ”—Constantin Stan, din 28 sept 2001
Mormântul lui Ion Pena din Cimitirul Eroilor din Alba iulia
„Universul Literar” din 23 mai 1942 - Ion Pena, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion si alti poeți din anii '40
Scrisoarea lui Ioan T Zǎinescu - prietenul și colegul lui Ion Pena - cǎtre Nicolae Stǎnescu - Udrea din Roșiorii de Vede
Scrisoarea lui Ioan T Zǎinescu - prietenul și colegul lui Ion Pena - cǎtre Nicolae Stǎnescu - Udrea
Profesorul si scriitorul Luca I. Ionescu, din Domnești, apropiat al lui Ion Pena
Casa din Sichevița, Caraș, în care a locuit Ion Pena între 1936-1941
Ion Pena - Placheta de poezii "Simple nimicuri" din 1940, în dactilogramǎ, se aflǎ la Arhivele Naționale Alexandria
Ion Pena in Antologia „Pǎstorel” de George Zarafu, Editura Victor Frunză, București, 1996
Ion Pena în Revista „Prepoem”, nr. 19, iunie 1941, București
Revista „Prepoem”, „O mare ancheta literarǎ: Ion Pena”, an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941, București
Ion Pena - Poezii inedite: „Portret” și „Poetul din urmǎ”, Revista „Prepoem”: an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941, București
Ion Pena - 80 de ani de la naștere -ziarul Teleormanul liber - articol semnat de Ion Hogaș. Scriitorul era perceput doar ca epigramist în 1991
Casa liderului PNȚ Gheorghe Suța din Domnești, Mușcel. Într-o cǎsuțǎ din spate a fost gǎzduit Ion Pena între 1941 - 1943
"Scrieri" de Ion Pena, volum postum, publicat în 2011 în București, care cuprinde poezii, epigrame și proză
Adevǎrul literar și artistic nr 40, an lX, nr. 546, 28 noiembrie 2000
Ion Pena in „Antologia epigramiștilor” de N. Crevedia, Editura Eminescu, 1975
Județul Caraș în perioada interbelicǎ. Reședința județului era orașul Oravița
„Biblioteca modernǎ” din Domnești, Mușcel, înființatǎ de Ion Pena în 1941
Gara Troian, punctul de legaturǎ cu țarǎ pentru Ion Pena. Se aflǎ la 5km de comuna Belitori, azi Troianul
Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea, Pena este inclus în antologia "Epigramiști români de ieri și de azi" a lui N. Crevedia, din 1975 - Editura Eminescu. Iar în ziarul „Teleormanul ” din 29 septembrie 1979, Gh. Filimon și I. Bâlă în articolul „Fișe de istorie literară” consemnează curajos pentru acea vreme: „Printre condeierii teleormăneni se numără și Ion Pena, poet delicat și plin de talent, pe nedrept, poate uitat astăzi". De asemenea, se mai află menționat în:
G. Călinescu: Istoria literaturii române de la origini până în prezent - Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941;
G. Călinescu: Istoria literaturii române de la origini până în prezent – Editura Minerva, București, 1982;
Stan V. Cristea: Județul Teleorman – Dicționar biobibliografic – Editura Teleormanul liber, Alexandria, 1996;
Stan V. Cristea: Introducere în istoria culturală a județului Teleorman – Editura Rocriss, Alexandria, 2003;
Stan V. Cristea: Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni – Editura Rocriss, Alexandria, 2005;
Dumitru Vasile Delceanu: Vocația scrisului în Teleorman – Editura Teleormanul liber, Alexandria, 2005;
N. Crevedia (pseudonim al lui Nicolae Cârstea; 24 noiembrie 1902, Crevedia Mare, județul Giurgiu - 5 noiembrie 1978, București) este un poet, prozator și gazetar.
Pena folosește ultimele cuvinte ale lui Hamlet: „Restul e tăcere.”, din tragedia lui William Shakespeare, în epigrama: „Hamletiană”
Sub privirile-i severe Fac și eu firescul gest De-a mă-ntinde după rest; Însă .. restul e tăcere …
Statul național-legionar a fost denumirea purtată de Regatul României timp de 138 de zile, în perioada dintre 14 septembrie 1940 (când s-a format Guvernul Ion Antonescu) și 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu[
Ștefan Baciu în dosarele Securității. Născut la Brașov în 29 octombrie 1918, îi are ca profesori în timpul liceului pe Emil Cioran (logică și filosofie) și Octav Șuluțiu. Este autorul a peste 50 de cărți de poezii, memorii, traduceri și eseuri și în jur a 5000 de articole și studii în diferite limbi.
Grigore Gellianu (circa 1835 - circa 1900) - publicist. Numele lui a fost scos din uitare de Nicolae Iorga, cel care introduce în circulație identificarea lui Gellianu cu Anghel Demetriescu, în legătură cu paternitatea articolului Poeziele d-lui Eminescu, apărut în „Revista contimporană”, în 1875. Această opinie s-a impus.
Marin Basarab, Victor, prozator și ziarist (n. 29 octombrie 1940, în Turnu Mǎgurele, județul Teleorman, m. 5 iulie 2003, în București), a fost redactor - documentarist la ziarul Curentul (1997-2000). A publicat fragmente din romanul „Matase pentru Pontul Euxin” (1975, in revistele Luceafarul si Romania literara). A debutat editorial cu volumul de povestiri „Everest - Turnu Magurele”, București, Editura Cartea Romaneascǎ, 1978. A colaborat cu versuri si proza, recenzii, interviuri, eseuri si reportaje in „Azi”, „Curentul”, „Luceafarul”. A mai semnat: V.M. Basarab. Mai multe romane și volume de povestiri, precum „Toamna proștilor”, „Dupǎ cǎderea nopții de mai”, „Dimineața sclavului Epictet”, „Mǎtase pentru Pontul Euxin”, „Dionysos, tatǎl meu plâns”, „Sǎrbatoare eroilor”, „Bonjour, Machiavelli”, „Rana mea Valahia”, au rǎmas nepublicate, prin sertarele diferitelor edituri. A fost distins cu premiul revistei Luceafarul pentru proza (1974). A fost membru al „Uniunii Ziariștilor din Romania” și al „Asociației Ziariștilor din Romania”.
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, (n. 17 martie 1883, Curtea de Argeș - d. 23 noiembrie 1923, București) a fost un scriitor român de avangardă.
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze.
Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923, Pălici, Buzău, România – d. 21 iulie 1986, Lausanne, Elveția) a fost un scriitor român.
Din „Monografia comunei Domnești”, capitolul „Cultura”, autori: Avram N. Elisei, Luca I. Ionescu, G. Boșcănici, M. Mitulescu, Editura Caligraf Activ–Pitești, 1998
Acesta era fratele avocatului Nicolae Șuța, care locuia în Câmpulung, și se bucura de sprijinul acestuia pe plan județean, deoarecece Nicolae Șuța era și deputat de Muscel în Camera Deputaților împreunǎ cu Ion Mihalache. În noaptea de 27 spre 28 martie 1948 Gheorghe Șuța a fost asasinat prin împușcare de comuniști.
Cererea, în dactilogramǎ, a fost pǎstratǎ de fiica lui C. Mateescu, prieten și coleg de percepție, în Domnești. În cerere Pena solicitǎ chemarea la examenul de Perceptor de agenție. Totodatǎ aflǎm cǎ el avea, „efectiv fǎcute, 6 clase de liceu, respectiv 2 clase la Scoala superioara de Comert".
Asociația patrona și Editura „Drum”, iar din ea mai făceau parte George Constant (pe numele real – Gheorghe N. Constantinescu), Petre Frânculescu, Alexandru Popescu-Tair (era și grafician al grupării), Constantin Grasu – Salcia, Badea I. Gâdea, Constantin Ene, Nicolae Mihail Pleșoianu, Ilariu Carpen, Elefterie Popescu (Beuca) și alții.
Se pare că denumirea a fost folosită pentru prima dată în antichitate. Căutând în istorie, în perioada războaielor dintre romani și samniți, se precizează că în anul 321 î.H., în trecătoarea de la Caudium (cca 50 km est de Neapole) o numeroasă armată romană a suferit o rușinoasă înfrângere din partea samniților, capitulând. Prizonierii au fost obligați să treacă pe sub „Furcile caudine” în râsul și batjocura dușmanilor. Cea mai mare rușine a unui soldat roman era să-și piardă sulița. Aceste furci (în formă de „jug”) erau făcute din trei lănci, două înfipte în pământ și o a treia era legată la capetele de sus ale acestora. Adjectivul asociat lor vine de la așezarea Caudium. Titlul dat de Ion Pena volumului său de epigrame are sensul figurat dat de Dicționarul limbii române și anume acela de critică severă a unor moravuri, fapte etc
Dicționarul limbii române moderne precizează: caudine = adjectiv, feminin, plural, folosit în expresie: „A trece sub furcile caudine” = a impune învinsului condiții umilitoare; figurat: a supune unei critici severe. Provine din franțuzescul „fourches caudines” sau din limba latină din „fauces caudinae”.
Stan V. Cristea este membru în Uniunea Scriitorilor din România, filiala București, autor de versuri, lucrări de etnografie, al unui dicționar de scriitori și publiciști teleormăneni. De asemenea este autor al lucrarilor „Eminescu și Teleormanul" si „Marin Preda: Repere biobibliografice”
Nae Antonescu s-a născut la 18 decembrie 1921 în localitatea Terebești, județul Satu Mare. S-a impus în viața literară prin studiile sale de istorie literară și amplele cercetări asupra presei, consacrandu-se istoriei de restituire, anume acelei direcții destinate a (re)aduce în conștiința publică și deopotrivă în cea critică figuri și fapte literare pe nedrept ignorate sau marginalizate.
„Poesis” din Satu Mare, revistă de poezie, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania. Realizatorul și directorul revistei este George Vulturescu, născut pe 1 martie 1951, localitatea Tireac, Satu Mare. Numele de naștere este Pop Silaghi Gheorghe. Poet, publicist, editor român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Revista „Poesis” a apărut pentru prima dată în luna ianuarie a anului 1990, fiind prima revistă de poezie din România postdecembristă.
România 
