Ilie Șteflea
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ilie Șteflea (n. 29 martie 1887, Săliște, Sibiu – d. 21 mai 1946, București) a fost un general și politician român, Șef al Marelui Stat Major în perioada 20 ianuarie 1942 - 23 august 1944[1], care a luptat în cele două războaie mondiale.
Mai multe informații Date personale, Născut ...
Ilie Șteflea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 29 martie 1887 Săliște, România |
Decedat | 21 mai 1946 București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | militar |
Limbi vorbite | limba română |
Subșef al Marelui Stat Major Șef de Stat Major al Armatei 1 Comandant al Diviziei 3 Infanterie Șef al Marelui Stat Major Comandant al Armatei 4 | |
Studii | „Școala militară de ofițeri de infanterie” (1907 - 1909) „Școala superioară de război” (1919 -1920) |
Activitate | |
Gradul | Sublocotenent (1909) Locotenent (1912) Căpitan (1916) Maior (1917) Locotenent-colonel (1925) Colonel (1930) General de brigadă (1938) General de divizie (1942) General de corp de armată (1944) Trecut în rezervă (1945) |
Bătălii / Războaie | Primul război mondial Al doilea război mondial |
Modifică date / text |
Închide
A fost arestat la data de 11 octombrie 1944, sub acuzația că era omul mareșalului Ion Antonescu[2] și trecut în rezervă la data de 10 februarie 1945, fiind acuzat că a contribuit, prin intermediul funcții pe care o deținea, la dezastru țării și a armatei[3]. A murit la data de 21 mai 1946, în domiciliul său din București.