poet, filolog și istoric român, precursor al folosirii limbii române culte From Wikipedia, the free encyclopedia
Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 – d. 1797) a fost un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, aderent la ideile majore ale iluminismului, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris.
Ienăchiță Văcărescu | |
Ienăchiță Văcărescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1740[1][2] |
Decedat | 1797 (57 de ani)[3] |
Înmormântat | Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău |
Părinți | Stefan Vacarescu[*][4] Ecaterina Donca, Lady of Baneasa[*][4] |
Copii | boier Iorgi Vacarescu[*][4] |
Naționalitate | român |
Ocupație | poet, filolog, istoric |
Limbi vorbite | limba română limba italiană limba franceză limba germană limba persană limba turcă otomană limba arabă limba greacă modernă |
Activitate | |
Studii | Universitatea de Stat din Sankt Petersburg |
Limbi | limba română |
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. [5]
A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împărați otomani, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian [6]. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. [7]
Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.
Ienăchiță Văcărescu a construit un conac la Băneasa, din care se mai păstrează azi doar Biserica „Sf. Nicolae”.
Clasificarea operei:
Ienăchiță Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia Într-o grădină.. în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.”
Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești, printr-un celebru „testament”:
Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.