Icoana de la Nicula
From Wikipedia, the free encyclopedia
Icoana de la Nicula este o reprezentare a Fecioarei Maria, popularizată la Trnava și Viena în secolul al XVIII-lea drept „adevăratul chip al Maicii Domnului care a plâns în Transilvania” în anul 1699.[1][2]
Icoana de la Nicula | |
Arhetipul icoanei - după Juliana Fabritius-Dancu | |
Descriere generală | |
---|---|
Artist | Luca din Iclod[*] |
Datare | |
Materiale | lemn |
Gen | icoană |
Dimensiuni | 86 cm×65 cm |
Amplasare | Mănăstirea Nicula |
Modifică date / text |
Icoana respectivă a fost mutată de contele Sigismund Kornis de la Nicula la reședința sa de la Benediugu Dejului, unde a comandat să se facă mai multe copii pictate după original.[3] Icoana sau o copie a icoanei a ajuns apoi la Biserica Iezuiților din Cluj. Pe parcursul secolului al XVIII-lea imaginea a fost reprodusă în mai multe exemplare așezate în altarele mai multor biserici, precum Mănăstirea franciscană din Odorheiu Secuiesc, Sf. Ioan Botezătorul din Târgu Mureș, la Bistrița, Dej etc.
Icoana a fost realizată în anul 1681 și atribuită lui Luca din Iclod. Pictura este una din cele mai faimoase icoane făcătoare de minuni cunoscute astăzi pe întreg teritoriul României.[4]