Iazigi
From Wikipedia, the free encyclopedia
Iazigii au fost o ramură a sarmaților, populație vorbitoare a unui dialect al limbii iraniene. Au locuit inițial la est de Volga, apoi în stepele nord-pontice. Începând cu secolul I au pătruns în număr mare în Câmpia Panonică, trecând prin trecătorile din nordul Daciei,[1] mai precis în teritoriul cuprins între Dunăre și Tisa, iar de aici s-au infiltrat și în vestul Bihorului, apoi în vestul Banatului, în zona de câmpie.[2]