Hwacha
From Wikipedia, the free encyclopedia
Hwacha (화차; 火車) (în traducere: coșul de foc) este un lansator multiplu de rachete inventat de coreeni[1] în timpul dinastiei Joseon[2] (1392–1897). Acest dispozitiv are capacitatea de a lansa simultan 200 de singijeon (un fel de săgeată-rachetă aprinsă; în traducere: săgeată automată divină).[3] Hwachea reprezintă un suport pe roți, cu găuri în care se introduc singijeon-urile.[4]
Unii istorici din Asia de Est consideră că hwacha și nava-țestoasă (invenție coreeană de la mijlocul secolului al XVI-lea) au avut o importanță deosebită în timpul războiului Imjin.[5] În ziua de astăzi, Hwacha apare în muzeele, parcurile și cultura populară din Coreea.