Hanatul Kazah
From Wikipedia, the free encyclopedia
Hanatul Kazah (în kazahă Қазақ Хандығы, Qazaq Handyǵy, قازاق حاندىعى) a fost un stat successor al Hoardei de Aur care a existat între secolele al XV-lea și al XIX-lea, aproximativ pe teritoriul actual al Republicii Kazahstan. La apogeu, hanatul domina teritorii ce se întindeau din Cumania răsăriteană (vestul Kazahstanului actual) până la o mare parte din Uzbekistan, Karakalpakstan și râul Sırdarïya și s-a confruntat în lupte până la Astrahan și în provincia Horasan, care astăzi fac parte din Rusia, respectiv Iran. Frecventele raiduri kazahe în teritoriile Rusiei,[1] Asiei Centrale, și Siberiei de Vest (Bașkortostan) au adus Hanatului Kazah mulți sclavi.[2][3][4] Hanatul a fost slăbit apoi de o serie de invazii ale oiraților(d) și dzungarilor(d). Acestea, împreună cu luptele ce au urmat, s-au soldat cu declinul și apoi destrămarea hanatului în trei Jüz-uri, care și-au pierdut treptat suveranitatea și au fost încorporate în Imperiul Rus. Înființarea lui este considerată astăzi începutul statalității kazahilor[5] și în 2015 s-a sărbătorit aniversarea a 550 de ani de la eveniment.[6]