Guerra Cristera
From Wikipedia, the free encyclopedia
Guerra Cristera (Războiul Cristero, Rebeliunea Cristero sau La Cristiada) a fost un conflict militar dur desfășurat în Mexic în perioada 1926–1929. Războiul civil s-a declanșat ca urmare a încercării președintelui mexican Plutarco Elías Calles, fost general, de a pune în practică ateismul de stat, prin impunerea articolelor seculariste și anticlericale din Constituția Mexicului de la 1917. Rebeliunea a fost instigată ca răspuns la un decret executiv al președintelui mexican, cunoscut sub numele de "Legea Calles". Calles (care era francmason) a căutat să elimine puterea Bisericii Catolice și a tuturor organizațiilor care erau afiliate acesteia și să suprime sărbătorile religioase populare din comunitățile locale. Acest lucru n-a fost pe placul unei părți a populației mexicane, în principal rurală și catolică.
Revolta rurală populară masivă din centru-nordul Mexicului a fost susținută tacit de ierarhia Bisericii și a fost, de asemenea, ajutată de susținătorii catolici urbani. Rebeliunea a izbucnit, mai întâi, pe plan local și spontan, înainte de a se transforma într-o răscoală mai mare, convocată de "Liga de la 1 ianuarie 1927". Conflictul a luat amploare în centrul și vestul țării. La apogeu, în primăvara anului 1929, mișcarea avea 50.000 de combatanți: 25.000 fiind puși sub comanda generalului Gorostieta și 25.000 constituind grupuri răzlețe, reușind să țină piept armatei guvernamentale, ce-a avea 100.000 de oameni.
Din motive militare, politice și economice (văzând că nu reușește să zdrobească rebelii), guvernul federal al lui Calles a decis atunci să pună capăt acesteia, prin încheierea unui acord diplomatic cu Biserica Catolică, grație medierii ambasadorului american Dwight Whitney Morrow.[1] La 21 iunie 1929 luptătorii Cristeros trebuiau să se demobilizeze și să depună armele.
Guvernul a făcut unele concesii – unele solicitări Cristeros vor fi recunoscute; Biserica Catolică și-a retras sprijinul pentru luptătorii Cristero și și-a recăpătat statutul din Mexic, iar conflictul s-a încheiat în 1929. Rebeliunea a fost interpretată diferit:
- ca eveniment major în lupta dintre Biserică și stat care datează din secolul al XIX-lea, odată cu Războiul Reformei, ultima revoltă majoră a țăranilor din Mexic, după încheierea fazei militare a Revoluției mexicane de la 1920; și
- ca revoltă contrarevoluționară a țăranilor prosperi și a elitelor urbane împotriva reformelor agrare și rurale ale revoluției.
Numele "Cristeros" a fost, inițial, o poreclă dată insurgenților de către soldații federali, dar aceștia și-au însușit rapid acest nume, amintind de strigătul lor de luptă: "Viva Cristo, Rey !" (Trăiască Cristos, Regele !).