pictor italian From Wikipedia, the free encyclopedia
Giuseppe Amisani (n. , Mede, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Portofino, Liguria, Italia) a fost un pictor italian de portret din perioada Belle Epoque.
| Giuseppe Amisani | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Mede, Lombardia, Regatul Italiei |
| Decedat | (59 de ani)[3][1] Portofino, Liguria, Italia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Londra Milano Portofino Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză limba italiană |
| Activitate | |
| Studii | Academia de Artă Brera |
| Pregătire | Cesare Tallone[*], Vespasiano Bignami[*], Emilio Gola[*] |
| Mișcare artistică | Art Nouveau, Liberty a Milano[*] |
| Premii | Premio Mylius[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Amisani s-a născut la 7 decembrie 1881 în Piazza Mercato (acum Piazza Giuseppe Amisani) din comuna Mede di Lomellina, lângă Pavia, în Lombardia, nordul Italiei. A studiat la institutul tehnic din Pavia, unde a picat cursul de desen tehnic;[4] a studiat apoi la Accademia di Brera din Milano sub conducerea Cesare Tallone și Vespasiano Bignami.[5] A câștigat premiul Mylius al Academiei pentru pictura sa l'Eroe ("Eroul") în 1908,[6] și în 1911[7] sau 1912[8] a câștigat premiul Fumagalli pentru pictură de persoane cu portretul Lydei Borelli. De atunci s-a concentrat aproape exclusiv pe portret;[5] peisajele sale din Alpii italieni, din Rodos și din Tunisia au stârnit, de asemenea, interes.[6][9]
Amisani a fost celebru pe plan internațional în vremea sa. A petrecut mai mulți ani în Argentina și Brazilia[4] și a călătorit, de asemenea, în Anglia, Franța, Africa de Nord și în Statele Unite.
Multe dintre portretele lui Amisani sunt de femei. Printre acestea se numără La Teletta, în Galleria d'Arte Moderna din Milano; [11] Ritratto di Lyda Borelli, în Muzeul de Artă din São Paulo, Brazilia; și Signora in grigio, portretul actriței Maria Melato,[6] aflat acum în Musei Civici di Monza.
Amisani a expus la cea de-a douăsprezecea Esposizione Internazionale d'Arte della Città di Venezia (cunoscută mai târziu sub numele de Biennale di Venezia) în 1920. [12][13]
În 1924, la apogeul carierei sale, a fost invitat în Egipt pentru a executa decorațiuni la Ras al-Tin, palatul regal al lui Fuad I al Egiptului. În timp ce se afla acolo a pictat un portret al lui Farouk, pe atunci un copil mic.[4] În 1926, Amisani a fost însărcinat de editorii L'Illustrazione Italiana pentru a picta peisaje în Rodos. În anul următor a expus la Londra peisaje nord-africane.[4][14]
Un autoportret a fost prezentat la cea de-a șaptesprezecea Esposizione Internazionale d'Arte din Veneția în 1930, iar mai târziu a fost cumpărat de Galleria degli Uffizi, Florența.[15][16] Alte lucrări se află în muzee din Bari,[17] Piacenza,[15] și Lima, Peru.[18]
Amisani a fost o figură importantă în timpul vieții sale, deși este aproape complet uitat astăzi – numele său nu este inclus în principalele lucrări de referință din secolul al XXI-lea.[19] A fost un apropiat al lui Umberto Boccioni și al lui Pablo Picasso, dar a ignorat complet curente precum futurismul și cubismul care au schimbat fața artei plastice în secolul al XX-lea, preferând să satisfacă gusturile clienților săi, care erau nobili, bogați și faimoși ai vremii sale.[4] Reputația lui era dată de eleganță și de culorile proaspete ale paletei sale.[6] O expoziție retrospectivă a lucrării sale la Castello Sforzesco din Vigevano din provincia Pavia în 2008 a fost prima care i-a fost dedicată în ultimii cincizeci de ani.[20]
Giuseppe Amisani a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți artiști ai timpului său la nivel internațional. În prezent, o pictură în ulei pe carton de Amisani este adesea vândută între 15.000 și 80.000 [21] de euro, însă unele galerii de artă expun și lucrările sale pentru până la 15 milioane de euro. [22]
Cele mai prețioase și căutate opere ale lui Giuseppe Amisani sunt portretele de femei.
Expozițiile lucrării lui Amisani au inclus:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
