politician român From Wikipedia, the free encyclopedia
Gheorghe Cioară (n. 23 februarie 1924, București – d. 31 mai[necesită citare] 1993, București) a fost un demnitar comunist român, ministru în diferite guverne în perioada 1953-1985. Gheorghe Cioară a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1973 - 1985.
Gheorghe Cioară | |
Gheorghe Cioară (fotografie din 1974) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 23 februarie 1924 București |
Decedat | 31 mai[necesită citare] 1993 București |
Cetățenie | România[1] |
Ocupație | politician |
Ministrul energiei electrice și industriei electrotehnice | |
În funcție 1954 – 1957 | |
Prim-ministru | Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica |
Precedat de | Gheorghe Gaston Marin |
Succedat de | Minister desființat, devenind Departament în Ministerul minelor |
Ministru comerțului exterior | |
În funcție 1965 – 1969 | |
Prim-ministru | Ion Gheorghe Maurer |
Precedat de | Mihail Petri |
Succedat de | Cornel Burtică |
Ministrul energiei electrice | |
În funcție 1979 – 1981 | |
Prim-ministru | Manea Mănescu, Ilie Verdeț |
Precedat de | Trandafir Cocârlă |
Succedat de | Trandafir Cocârlă |
Primar general al Bucureștiului | |
În funcție 1971 – 1975 | |
Precedat de | Dumitru Popa |
Succedat de | Ion Dincă |
Partid politic | Partidul Comunist Român |
Modifică date / text |
Gheorghe Cioară provine dintr-o familie muncitorească, de români, iar nu de rromi, (cum sunt unele informații false). Tatăl său a fost blănar (făcea căciuli) la fabrica cehoslovacă din București. Și-a făcut studiile liceale la Liceul militar din Cernăuți, apoi la liceul militar de la Craiova. Studiile superioare le-a făcut, începând din 1943, la Politehnica din București (primii trei ani), iar ultimii doi ani de studiu, la Institutul Politehnic din Leningrad (URSS), la facultatea de construcții hidrotehnice. A ieșit inginer cu diplomă în 1947. În noiembrie 1945 a devenit membru al PCR. A fost membru al Comitetului Executiv al CC al PMR, reprezentantul României la CAER, ministru al energiei electrice, președinte al Comitetului de Stat pentru Știință și Tehnologie (1970-1972), al comerțului exterior, prim-secretar al Comitetului municipal PCR-București și primar general al or. București în perioada 1972 - 1975. Apoi a fost vice-prim ministru cu problemele de investiții-construcții. La începutul anilor '80 a fost ambasador la Sofia (Bulgaria). În toată această perioadă a primit mai multe ordine și medalii. A ieșit la pensie în 1986 și a decedat la 31 mai 1993.
El a fost și subiectul unor întâmplări cu haz, rămase în "folclorul" românesc. În 1978 au avut loc mai multe anchete interne și concedieri atunci când a apărut știrea că: Tovarășul Gheorghe Cioară s-a întors în țară pe calea aerului.[2] Realitatea este că nu mai știe nimeni dacă venise de la Moscova, Paris sau Berlin, și dacă știrea a fost în presa scrisă sau la televiziune.
La al XI-lea congres al Partidului Comunist Român, Gheorghe Cioară a propus alegerea pe viață a lui Nicolae Ceaușescu în fruntea partidului.[3]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.