![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c9/CS_gas.svg/langro-640px-CS_gas.svg.png&w=640&q=50)
Gaz CS
compus chimic / From Wikipedia, the free encyclopedia
Compusul 2-clorobenzalmalononitril (numit și o-clorobenziliden malononitril; formula chimică: C10H5ClN2), un cianocarbon, este componentul principal al unui gaz lacrimogen cunoscut sub acronimul CS care este folosit ca mijloc de neutralizare a manifestanților violenți în misiunile de menținere sau restaurare a ordinii publice. Expunerea provoacă senzația de arsură și lăcrimarea incontrolabilă a ochilor, în măsura în care subiectul nu poate să-și țină ochii deschiși, și iritația și senzația de arsură ale mucoaselor nasului, gurii și gâtului, ceea ce duce la tuse abundentă, descărcări puternice ale mucoaselor nazale, dezorientare și dificultăți de respirație. Gazul CS este un aerosol al unui solvent volatil (o substanță în care se dizolvă alte substanțe active și care se evaporă cu ușurință) și 2-clorobenzalmalononitril, care este un compus solid la temperatura camerei. Gazul CS este în general acceptat ca fiind neletal.
Gaz CS | |
![]() | |
![]() | |
Nume IUPAC | [(2-clorofenil)metilidenă]propandinitril |
---|---|
Alte denumiri | 2-(2-clorobenzilidenă)malononitril 2-clorobenzalmalononitril o-clorobenzilidenă malononitril OCBM Gaz lacrimogen |
Identificare | |
Clc1ccccc1\C=C(/C#N)C#N | |
Număr CAS | 2698-41-1 |
ChEMBL | CHEMBL1256101 |
PubChem CID | 17604 |
Informații generale | |
Formulă chimică | C10H5Cl N2 |
Aspect | pudră albă cristalină gaz incolor prin ardere |
Masă molară | 188,6 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,04 g/cm3 |
Punct de topire | 93 °C |
Punct de fierbere | 310 °C[1] |
Solubilitate | insolubil |
Presiune de vapori | 0 mm Hg[2] ![]() |
Pericol | |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
CS a fost sintetizat prima dată în 1928 de către doi americani, Ben Corson și Roger Stoughton,[3] la Middlebury College. Numele substanței provine de la inițialele numelor de familie ale acestora.[4][5],
Gazul CS a fost dezvoltat și testat în secret în laboratoarele militare din Porton Down, în Wiltshire, Anglia, în anii 1950 și 1960. Gazul CS a fost folosit mai întâi pe animale, apoi pe militari voluntari ai Armatei Britanice. Gazul CS are un efect mai scăzut asupra animalelor din cauza canalelor lacrimale subdezvoltate și protecției oferite de blană.[6]