sistem global de navigație prin satelit From Wikipedia, the free encyclopedia
Galileo este un sistem de navigație prin satelit sau sistem de poziționare globală prin satelit (GNSS), aflat în curs de realizare, destinat în primul rând pentru uz civil. Acest proiect a fost numit după astronomul italian Galileo Galilei.
Sistemul a fost început de către un consorțiu public-privat condus de Uniunea Europeană, Agenția Spațială Europeană (ESA) și continuat în prezent de câteva state europene. Sistemul Galileo este interconectat cu sistemele funcționale GPS/NAVSTAR și GLONASS pentru a oferi o înaltă precizie de poziționare. Sistemul de referință și coordonate utilizat va fi de tip ETRS89 (European Terrestrial Reference System). Nivelul de precizie al sistemului european este considerat superior celui oferit de GPS, fiind capabil să furnizeze măsurători orizontale și verticale cu o precizie de 1 metru, precum și servicii de poziționare la latitudini mari cu mult îmbunătățite față de cele actuale.
Caracteristici | |
Organizație | Agenția GNSS European[1], Agenția Spațială Europeană |
Domeniu | Navigație prin satelit |
Masă | |
Lansare | 2005 |
Lansator | Soyuz |
Sfârșitul misiunii | {{{sfarsit}}} |
Durată | {{{durata}}} |
Durată de viață | {{{viata}}} |
Ieșire de pe orbită | {{{iesire}}} |
Alte nume | |
Program | {{{program}}} |
Index NSSDC | {{{nssdc}}} |
Site | {{{site}}} |
Descriere | {{{orbita}}} |
Periapsidă | {{{periapsida}}} |
Perigeu | {{{perigeu}}} |
Apoapsidă | {{{apoapsida}}} |
Apogeu | {{{apogeu}}} |
Altitudine | {{{altitudine}}} |
Localizare | {{{localizare}}} |
Perioadă | {{{perioada}}} |
Înclinare | {{{inclinare}}} |
Excentricitate | {{{excentricitate}}} |
Semiaxa mare | {{{semiaxa mare}}} |
Orbite | |
Tip | |
Diametru | |
Suprafață | |
Distanță focală | |
Câmp | |
Lungime de undă | |
Aflat încă în stadiu de proiect, Galileo este viitorul sistem european de radionavigație, destinat întrebuințării civile, a cărei implementare ar trebui să fie finalizată până în 2020. În prezent funcționează un sistem european intermediar, EGNOS, care acoperă majoritatea suprafeței Europei și Africii de Nord. Sistemul de navigație Galileo va duce în final, la independența țărilor europene față de sistemul american de poziționare globală (GPS).
Consorțiul care va susține parteneriatul public privat este alcătuit din companii aeriene și de comunicații din Europa, precum Airbus Group, Thales Alenia Space, Inmarsat, Alcatel-Lucent, Finmeccanica, ENAIRE, Hispasat, TeleOp GmbH. [2]
Conform proiectului, dezvoltarea sistemului Galileo este împărțită în patru etape principale, fiecare dintre ele având un investitor principal și mai mulți subcontractori, ce va permite tuturor statelor membre să se implice direct în realizarea acestuia. [3]
Sistemul GALILEO va fi format din 30 de sateliți pozitionați pe trei orbite medii (MEO), câte 10 în fiecare plan orbital înclinat la 56°, la 23.222 Km altitudine. Fiecare satelit va avea o greutate de 675 Kg, și perioadă de funcționare medie mai mare de 12 ani. În orice punct de pe glob vor fi vizibili 6-8 sateliți. Galileo are sediul în Praga, Cehia, și va avea două centre de control, unul în Germania și unul în Italia.
În 1999, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie au propus ESA un set de concepte pentru un sistem european civil de poziționare prin satelit.
Prima etapa a acestui program a început oficial la 26 mai 2003, odată cu semnarea la sediul ESTEC (European Space Research and Technology Centre), a unui acord între Uniunea Europeană și Agenția Spațială Europeană.
În iunie 2004, s-a semnat un acord între S.U.A. și Uniunea Europeană cu privire la schimbarea modulației la BOC 1.1 (Binary Offset Carrier 1.1), permițând astfel ambelor sisteme să coexiste.
Primii doi sateliți experimentali GIOVE-A și GIOVE-B au fost lansați în decembrie 2005, respectiv aprilie 2008, în cadrul fazei de lansare pe orbită, In-Orbit Validation (IOV), pentru a valida sistemul. Scopul lansării acestor sateliți a fost testarea condițiilor spatiale specifice în zona de lucru, ceasurile atomice ale sateliților și nivelul de radiații.
În noiembrie 2009 s-a inaugurat o stație terestră lângă Kourou, Guiana.
În decembrie 2010, miniștrii UE au votat la Bruxelles, ca sediul proiectului Galileo să fie la Praga, Republica Cehă.
Primii doi sateliți din sistemul operațional au fost lansați la data de 21 octombrie 2011 de la Centrul Spațial Kourou, folosind un lansator Soyuz, iar următorii doi sateliți au urmat în 12 octombrie 2012, pentru a ajunge la capacitate operațională inițială (IOC) în 2017-18.
Începând cu anul 2016, lansarea ultimilor doisprezece sateliți se face folosind o rachetă Ariane 5 ES, capabilă de a plasa patru sateliți Galileo pe orbită cu fiecare lansare. Din luna mai 2016, sistemul dispune de 14 sateliți în orbită. [4]
Finalizarea amplasării celor 30 de sateliți ai sistemului Galileo (27 operationali și 3 pentru înlocuire) pentru a ajunge la capacitatea operațională completă (FOC), este preconizată în anul 2019. [5][6]
Din punct de vedere al finanțării, sistemul de navigație european Galileo a întâmpinat dificultăți încă din stagiul de proiect, deoarece necesita o finanțare de mai multe miliarde de euro. După eșecul negocierilor de finanțare privată a sistemului, Comisia Europeană a decis ca acest proiect să fie finanțat din bani publici.
Etapele de definire, dezvoltare și Validare-pe-Orbită (In-Orbit Validation - IOV) au fost realizate de către ESA și co-finanțate de către ESA și Comisia Europeană. Faza de Capacitate Operațională Completă (Full Operational Capability - FOC) este finanțată în întregime de către Comisia Europeană. CE și ESA au semnat un acord de delegare prin care ESA acționează ca agent de proiectare și achiziții publice în numele Comisiei.
Costurile inițiale de pornire pentru perioada 2002-2005 au fost estimate la 1,1 miliarde euro. Pentru perioada 2006-2013, Uniunea Europeană a decis ca bugetul alocat proiectului Galileo să fie de 3,4 miliarde euro, toate statele membre urmând să contribuie la această sumă. În această sumă este inclusă și infrastructura de la sol, care a fost construită în perioada 2006-2007.
La începutul anului 2007, proiectul nu a mai primit suficiente fonduri ceea ce a condus la întârzieri substanțiale. În anul 2008, prin reducerea bugetului administrativ și al agriculturii, s-au realocat fonduri suficiente pentru continuarea proiectului. În luna octombrie 2009, Comisia Europeană a micșorat numărul sateliților de la 28 la 22, cei șase sateliți urmând să fie comandați ulterior. În prezent, costurile sistemului Galileo sunt de peste 5 miliarde de euro. [7][8][9][10]
Multe alte țări sunt interesate să participe la proiectul Galileo, la niveluri mai mari sau mai mici de cooperare. Următoarele țări din afara Uniunii Europene, sunt de asemenea implicate:
Următoarele state sunt în stadiu de negociere pentru a participa:
Constelația sistemului Galileo va fi compusă dintr-un număr de 30 de sateliți dispuși pe 3 plane orbitale înclinate la 56° la altitudinea de 23.616km. Greutatea fiecărui satelit este de 675 kg, durata de funcționare 12 ani, iar perioada de revoluție a unui satelit va fi de aproximativ 14,4 ore.
Salteliții sistemului vor primi numele unor copii din Europa, câștigători naționali ai unui concurs organizat de Comisia Europeană. [11]
Numele câștigătorilor din celelalte 25 de state rămase, v-a fi atribuit celorlalți sateliți care vor fi lansați pe orbită până în 2019.
Satelit (nume) | Misiune | Data lansării | Locul lansării | Racheta purtătoare | Stare |
---|---|---|---|---|---|
GIOVE-A | P15000-015 | 28.12.2005 | Baikonur | Soyuz | Retras în 2012 |
GIOVE-B | P15000-016 | 27.04.2008 | Baikonur | Soyuz | Retras în 2012 |
GSAT-101 Thijs Belgia | VS01 | 21.10.2011 | Centrul Spațial Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-102 Natalia Bulgaria | VS01 | 21.10.2011 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-103 David Cehia | VS03 | 12.10.2012 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-104 Sif Danemarca | VS03 | 12.10.2012 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-201 Doresa Germania | VS09 | 22.08.2014 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-202 Milena Estonia | VS09 | 22.08.2014 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-203 Adam Irlanda | VS11 | 27.03.2015 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-204 Anastasia Grecia | VS11 | 27.03.2015 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-205 Alba Spania | VS12 | 11.09.2015 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-206 Oriana Franța | VS12 | 11.09.2015 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-208 Andriana Cipru | VS13 | 17.12.2015 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-209 Liene Latvia | VS13 | 17.12.2015 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-210 Danielė Lituania | VS15 | 24.05.2016 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-211 Alizée Luxemburg | VS15 | 24.05.2016 | Kourou | Soyuz | Operațional |
GSAT-207 Antonianna Italia | 17-11-2016 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-212 Lisa Ungaria | 17-11-2016 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-213 Kimberley Malta | 17-11-2016 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-214 Tijmen Olanda | 17-11-2016 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-215 Nicole Austria | 2017 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-216 Zofia Polonia | 2017 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-217 Alexandre Portugalia | 2017 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-218 Irina[13] România | 2017 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-219 Tara Slovenia | 2018 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-220 Samuel Slovacia | 2018 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-221 Anna Finlanda | 2018 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-222 Ellen Suedia | 2018 | Kourou | Ariane 5 | ||
GSAT-223 Patrick Marea Britanie | 2019 + | ||||
Satelitul GIOVE-A
GIOVE-A este primul satelit al sistemului Galileo ce are un rol de verificare și testare. Acesta a fost lansat pe 28 decembrie 2005 de la baza spațială Baikonur din Kazahstan, cu ajutorul unei rachete Soyuz. Scopul satelitului care are o greutate la lansare de 400 kg, este să permită testarea tehnologiilor care vor fi implementate în viitorii sateliți ai sistemului. De asemenea va măsura și parametrii fizici ai orbitei și ai mediului înconjurător în care va funcționa viitoarea constelație. Acesta este primul satelit al Europei plasat pe o orbită medie a Pământului. Contractul în valoare de 27,9 milioane euro, a revenit firmei Surrey Satellite Technology.
În data de 12 ianuarie 2006, la centrul spațial ESA s-au primit primele semnale de la satelitul GIOVE-A.
Satelitul GIOVE-B
Construit de Astrium GmbH și Thales Alenia Space, GIOVE-B a fost lansat cu succes la 27 aprilie 2008, de la Baikonur la bordul unei rachete Soyuz-FG. Acest satelit are o greutate de 525 kg. [14]
La 21 octombrie 2011, primii doi sateliți ce fac parte din capacitatea operațională inițială (IOC), au fost lansați de la Centrul Spațial Kourou, folosind un lansator Soyuz. Următorii doi sateliți au urmat în 12 octombrie 2012. Acești patru sateliți au fost construiți de Astrium GmbH și Thales Alenia Space.
La data de 7 ianuarie 2010, a fost semnat contractul pentru construirea primelor 14 sateliți FOC de către OHB-System și Surrey Satellite Technology, în valoare de 566 milioane euro. În luna februarie 2012, au fost comandați suplimentar opt sateliți, totalul ajungând la 22 de sateliți.
Începând cu anul 2016, desfășurarea ultimelor doisprezece sateliți se va face folosind un lansator Ariane 5 modificat, numit Ariane 5 ES, capabile de a plasa patru sateliți Galileo pe orbită cu fiecare lansare.
Sateliții GSAT0210 și GSAT0211 au fost lansați la 24 mai 2016. [20]
Următorii patru sateliți sunt planificați pentru lansare în noiembrie 2016 cu un lansator Ariane 5 ES.
Ceasurile sateliților sunt esențiale pentru performanțele de poziționare ale sistemului Galileo. Fiecare dintre cei 30 de sateliți din sistem, va avea la bord un ceas atomic cu rubidiu și un ceas maser cu hidrogen (Passive Hydrogen Maser). Ceasurile sunt prevăzute cu oscilatoare produse de firma elvețiană TEMEX Arhivat în , la Wayback Machine. fiind extrem de precise (deviație de o secundă în 760.000 de ani pentru ceasul cu rubidiu și o secundă în trei milioane de ani pentru cel cu hidrogen).
În navigare, ceasurile sunt factorul determinant pentru determinarea cu precizie a poziției. Cu precizia pe care o oferă ceasurile din sateliții Galileo, aceștia pot permite determinarea poziției cu o precizie de 45 de cm.
Ceasurile pentru sateliții Galileo se bazează pe oscilațiile la nivel atomic. Această frecvență este în jur de 6 GHz pentru ceasul cu rubidiu si in jur de 1,4 GHz pentru cel cu hidrogen. [21]
Ceasurile de la sol vor genera, de asemenea, o referință de timp la nivel mondial numită Timpul Sistemului Galileo (Galileo System Time). Ceasul cu rubidiu a fost testat la bordul GIOVE-A, iar cel cu hidrogen la bordul lui GIOVE-B. [22][23][24]
Sateliții Galileo vor difuza semnalele pe 3 benzi principale: E5, E6, L1 (denumită și E2-L1-E1). Pentru toate benzile, polarizarea utilizată este polarizare circulară dreaptă (Right Hand Circular Polarisation - RHCP). [25]
Benzile ocupate de aceste semnale fac parte din alocarea dată de RNSS (Radionavigation-Satellite Service):
Sateliții Galileo vor transmite zece categorii de semnale corespunzătoare celor 10 canale: E5a-I, E5a-Q, E5b-I, E5b-Q, E6a, E6b, E6C, L1A, L1B, L1C (șase pentru Open Service, două pentru servicii comerciale și două pentru serviciul public regulat). Cele trei canale de E6 și L1 sunt combinate prin intermediul tehnicii de multiplexare CASM (Coherent Adaptive Sub-Carrier Modulation).
Benzile E1 și E2 vor fi combinate cu banda de 1663-1587 MHz folosită de banda L1 a sistemului GPS pentru a asigura interoperabilitatea semnalului. [26][27][28]
Precizia pe orbită și semnalele sistemului Galileo sunt controlate prin segmentul de la sol constând din:
Controlul constelației sateliților, sincronizarea ceasurilor atomice ale sateliților, procesarea integrității semnalului și manipularea datelor legate de elemente interne și externe sunt realizate de cele două centre de control (GCC) ale sistemului. Aceste centre cuprind Galileo Mission System (GMS) și Galileo Control System (GCS).
Galileo Mission System (GMS) include:
Galileo Control System (GCS) include:
În prezent există receptoare care pot capta semnale de la mai multe sisteme de poziționare prin sateliți (receptoare multi-constelație) concepute pentru o varietate de aplicații. Aceste receptoare suportă o gamă largă de semnale satelit, inclusiv semnalele Galileo în benzile E1 și E5. [30]
Printre companiile care au dezvoltat receptoare comerciale multi-constelație se numără:
Sistemul Galileo va dispune de următoarele servicii de navigație:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.