Francesco de Sanctis

Francesco de Sanctis (n. 28 martie 1817 - d. 29 decembrie 1883) a fost un critic și istoric literar italian, întemeietorul criticii moderne italiene.

Francesco de Sanctis
Date personale
Născut	28 martie 1817 Morra De Sanctis, Provincia Avellino, Italia
Decedat	29 decembrie 1883 (la 66 de ani) Napoli
Cetățenie	Regatul Italiei (17 martie 1861–29 decembrie 1883)
Ocupație	critic și istoric literar, profesor de literatură
Locul desfășurării activității	Regatul Italiei
Limbi vorbite	limba italiană[1][2]
Partid politic	Sinistra storica[*][[Sinistra storica (historical political faction in Italy)|​]]
Pregătire	Basilio Puoti[*][[Basilio Puoti (Italian lexicographer and literary critic)|​]]
Profesor pentru	Francesco Torraca[*][[Francesco Torraca (politician italian)|​]], Antonio Sacco[*][[Antonio Sacco (Italian priest and literary man)|​]][3]
Activitatea literară
Patronaj	Universitatea din Napoli
Specie literară	critică literară, eseu
Influențe Giambattista Vico, Schelling, Hegel
Semnătură
Modifică date / text

Biografie

S-a născut într-o familie de proprietari de pământ aparținând clasei mijlocii.

A studiat literatura la Napoli, apoi la școala particulară a scriitorului Basilio Puoti. Participant la Revoluția de la 1848, este ulterior arestat timp de trei ani, mai târziu fiind nevoit să trăiască în exil. În perioada 1856 - 1860, a fost profesor de literatură italiană la Politehnica din Zürich.

În 1860 a fost numit de Garibaldi guvernator de Avellino. A fost ministru al instrucțiunii publice în cadrul cabinetului Cavour în perioadele 1861-1862 și 1878-1881.

În perioada 1871-1883 a fost profesor de literatură comparată la Universitatea din Napoli.

Concepții estetico- literare

Având ca punct de plecare estetica lui Giambattista Vico, cea a romanticilor germani Schelling și Hegel, de Sanctis impune conceptul privind legătura dintre formă și conținut al operei literare.

Criticând literatura lipsită de conținut și critica retorică, de Sanctis promovează literatura italiană, iar prin opera sa a influențat gândirea lui Benedetto Croce și Antonio Gramsci.

Opera

• 1849: Eseuri critice ("Saggi critici");
• 1870 - 1871: Istoria literaturii italiene ("Storia della letteratura italiana"), monument al criticii europene din secolul al XIX-lea;
• 1872: Noi eseuri critice ("Nuovi saggi critici");
• 1877: Literatura italiană în secolul al XIX-lea ("La letteratura italiana nel XIX secolo");
• 1878: Studiu despre Émile Zola ("Studio sopra Emilio Zola");
• 1879: Zola și "L'Assomoir" ("Zola e L'Assomoir");
• 1913: Scrisori din Zürich către Diomede Marvasi ("Lettere da Zurigo a Diomede Marvasi");
• 1926: Teoria și istoria literaturii: Lecții ținute la Neapole intre 1839 și 1848 ("Teoria e storia della letteratura: Lezioni tenute in Napoli dal 1839 al 1848");
• 1937: Scrisori din exil ("Lettere dall'esilio");
• 1938: Lecții inedite despre Divina Comedie. Cursurile torineze din 1854 - 1855 ("Lezioni indedite sulla Divina Commedia. I corsi torinesi del 1854 - 1855");
• 1938: Tinerețea ("La giovinezza");
• 1955: Scrisori către Pasquale Villari ("Lettere a Pasquale Villari");
• 1955: Lecții zuricheze despre Petrarca și alte scrieri ("Lezioni zurichesi sul Petrarca e alti scritti").

Bibliografie

• Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe

• en Biografie la Britannica Online Encyclopedia
• en Prezentare la Encyclopedia.StateUniversity.com^{[nefuncțională]}
• it Prezentare la LiberLiber.it
• it Un viaggio tra i capolavori della letteratura italiana
• Remember: Francesco De Sanctis, 29 decembrie 2008, Costin Tuchilă, Amos News

1. CONOR.SI[*]​ Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
2. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
3. A. Sacco, accesat în 5 aprilie 2021