Flori pentru Algernon
From Wikipedia, the free encyclopedia
Flori pentru Algernon (engleză Flowers for Algernon) este o povestire științifico-fantastică a scriitorului american Daniel Keyes care a apărut în numărul din aprilie 1959 al revistei F&SF (The Magazine of Fantasy & Science Fiction). În 1960, a câștigat premiul Hugo pentru cea mai bună povestire scurtă.[1] Keyes a rescris povestirea și a transformat-o într-un roman care a apărut în martie 1966 la editura Harcourt. Acesta a câștigat premiul Nebula în 1966 pentru cel mai bun roman (împreună cu Babel-17 de Samuel R. Delany).[2]
Flori pentru Algernon | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Daniel Keyes |
Subiect | Geniu bebilitate mintală persoană Psyche intelligence amplification[*][[intelligence amplification (augmentation of intelligence through the use of information technology)|]] |
Gen | roman epistolar Narațiune la persoana I științifico-fantastic |
Ediția originală | |
Titlu original | Flowers for Algernon Des fleurs pour Algernon |
Limba | limba engleză |
Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii |
Data primei apariții | aprilie 1959 |
Modifică date / text |
Algernon este un șoarece de laborator care a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru a-și spori inteligența prin mijloace artificiale. Povestea este prezentată printr-o serie de rapoarte privind progresul înregistrat de șoarece, rapoarte scrise de Charlie Gordon, primul subiect al testării pe oameni prin intervenție chirurgicală, și se referă la numeroase teme etice și morale diferite, cum ar fi tratamentul persoanelor cu dizabilități mintale.[3]