Eleftherios Venizelos
politician grec / From Wikipedia, the free encyclopedia
Eleftherios Venizelos (numele complet Elefthérios Kyriákou Venizélos, în limba greacă: Ελευθέριος Κυριάκου Βενιζέλος; n. , Mournies(d), Creta(d), Grecia – d. , Paris, Franța) a fost un revoluționar elen, om de stat remarcabil și lider carismatic de la începutul secolului al XX-lea[9][10][11]. Venizelos a ocupat funcția de premier al Greciei în perioadele 1910–1920 și 1928–1932. Venizelos a avut o asemenea influență asupra afacerilor interne și externe ale Greciei, încât este considerat „făuritorul Greciei moderne”[12] și a fost supranumit "Etnarhul".
Elefthérios Venizélos Ελευθέριος Βενιζέλος | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] Mournies, Creta, Imperiul Otoman (în zilele noastre Eleftherios Venizelos, Creta, Grecia) |
Decedat | (71 de ani)[3][1][2][4] Paris, Franța[5][6] |
Înmormântat | Tafoi Venizelon[*][[Tafoi Venizelon (cemetery in Chania Municipality, Crete Region, Greece)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
Părinți | Kyriakos Venizelos[*][[Kyriakos Venizelos (father of Eleftherios Venizelos)|]] Styliani Ploumidaki[*][[Styliani Ploumidaki (1830 - 1897)|]] |
Frați și surori | Katigo Venizelou[*][[Katigo Venizelou (member of the Venizelos' (by birth) and Mitsotakis' (through marriage) prominent Greek political families)|]] Evanthia Venizelou[*][[Evanthia Venizelou (1869 - 1940)|]] |
Căsătorit cu | Maria Katelouzou (1891-1894) Elena Skylitsi (1921-1936) |
Copii | Kyriakos Venizelos Sophoklis Venizelos |
Cetățenie | Grecia Imperiul Otoman Statul Cretan[*] |
Religie | ortodoxie greacă |
Ocupație | politician avocat scriitor jurnalist diplomat |
Locul desfășurării activității | Atena[7] |
Limbi vorbite | limba greacă limba greacă modernă[8] |
Prim-ministru al Greciei | |
În funcție 6 octombrie 1910 – 25 februarie 1915 | |
Monarh | George I Constantin I |
Precedat de | Stephanos Dragoumis |
Succedat de | Dimitrios Gounaris |
Prim-ministru al Greciei | |
În funcție 10 august 1915 – 24 septembrie 1915 | |
Monarh | Constantin I |
Precedat de | Dimitrios Gounaris |
Succedat de | Alexandros Zaimis |
În funcție 14 iunie 1917 – 4 noiembrie 1920 | |
Monarh | Alexandru regent Pavlos Kountouriotis |
Precedat de | Alexandros Zaimis |
Succedat de | Dimitrios Rallis |
În funcție 24 ianuarie 1924 – 19 februarie 1924 | |
Monarh | George al II-lea |
Precedat de | Stylianos Gonatas |
Succedat de | Georgios Kafantaris |
În funcție 4 iulie 1928 – 26 mai 1932 | |
Președinte | Pavlos Kountouriotis Alexandros Zaimis |
Precedat de | Alexandros Zaimis |
Succedat de | Alexandros Papanastasiou |
În funcție 5 iunie 1932 – 4 noiembrie 1932 | |
Președinte | Alexandros Zaimis |
Precedat de | Alexandros Papanastasiou |
Succedat de | Panagis Tsaldaris |
În funcție 16 ianuarie 1933 – 6 martie 1933 | |
Președinte | Alexandros Zaimis |
Precedat de | Panagis Tsaldaris |
Succedat de | Alexandros Othonaios |
Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Ordinul Vulturul Alb Ordinul Mântuitorului[*] |
Partid politic | Partidul Liberal |
Alma mater | Universitatea Națională Kapodistriană din Atena |
Profesie | Om de stat Politician Revoluționar Deputat Avocat Jurist Ziarist Scriitor Traducător |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Prima sa apariție pe scena internațională a avut loc odată cu asumarea unui rol important în procesul de obținere a autonomiei Statului Cretan, iar mai târziu, în cel de unirii Cretei cu Regatul Greciei. La scurtă vreme după acest moment, el a fost invitat în Grecia continentală să ajute la rezolvarea impasului în care se afla clasa politică elenă și să accepte funcția de premier. El a fost inițiatorul unor importante reforme constituționale și economice, care au pus bazele modernizării societății grecești, și a reorganizat atât armata terestră, cât și flota de război, pregătindu-le pentru evenimentele care aveau să vină. Mai înainte de izbucnirea Războaielor Balcanice din 1912–1913, Venizelos a jucat un rol de primă importanță în acceptarea Greciei în Liga Balcanică, o alianță a statelor din regiune împotriva Imperiului Otoman. Venizelos a reușit prin manevre diplomatice să dubleze practic suprafața și populația regatului, în timpul mandatelor sale reușindu-se eliberarea Macedoniei, Epirului și celei mai mari părți a insulelor din Marea Egee.
El a reușit să alieze Grecia cu Antanta în timpul Primului Război Mondial (1914–1918). Victoria Antantei a asigurat o și mai mare extindere a frontierelor țării. Politica sa pro-occidentală l-a adus însă în conflict direct cu regele și forțele monarhiste, ceea ce produs așa-numita „Schismă Națională”. Schisma Națională a polarizat populația și partidele elene în două tabere, monarhiștii și venizeliștii. Aceste facțiuni au dominat viața politică și socială a Greciei pentru mai multe zeci de ani. După victoria aliaților în prima conflagrație mondială, Venizelos a obținut pentru Grecia noi teritorii, în special în Anatolia, apropiindu-se de realizarea visului „Marii Idei”. În ciuda marilor sale realizări, Venizelos a fost învins în alegerile generale din 1920. Venirea la putere a monarhiștilor și înlocuirea a mai multor comandanți militari a dus la înfrângerea grecilor în timpul războiului împotriva revoluționarilor turci din 1919-1922. Venizelos s-a autoexilat, dar a reprezentat Grecia în timpul negocierilor care au dus la semnarea Tratatului de la Lausanne și la înțelegerea care a dus la schimbul mutual de populație dintre Grecia și Turcia.
În timpul mandatelor de premier pe care le-a ocupat mai târziu, Venizelor a reușit să restabilească relațiile normale ale Greciei cu vecinii săi și să facă noi reforme constituționale și economice. În 1935, Venizelos a revenit în prim-planul vieții politice elene în timpul unei lovituri de stat militare eșuate, care a dat o lovitură decisivă celei de-a doua Republici Elene.