Eduard al III-lea al Angliei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Eduard al III-lea (n. , Windsor and Maidenhead, Berkshire, Regatul Angliei – d. , Greater London, Anglia, Regatul Unit), a fost unul dintre cei mai de succes monarhi ai Angliei din Evul Mediu. El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară a Europei. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani; de la Henric al III-lea până la George al III-lea nici un alt monarh englez n-a avut o domnie atât de lungă.
Eduard al III-lea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 13 noiembrie 1312 Castelul Windsor, Berkshire |
Decedat | (64 de ani)
Palatul Sheen, Richmond |
Înmormântat | Westminster Abbey, Londra |
Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral) |
Părinți | Eduard al II-lea al Angliei Isabela a Franței |
Frați și surori | Joan of The Tower[*][[Joan of The Tower (Queen of Scotland)|]][1] Eleanor of Woodstock[*][[Eleanor of Woodstock (English princess (1318-1355))|]] John of Eltham, Earl of Cornwall[*][[John of Eltham, Earl of Cornwall (English prince and earl)|]] Adam FitzRoy[*][[Adam FitzRoy (illegitimate son of Edward II of England)|]] |
Căsătorit cu | Filipa de Hainault |
Copii | Eduard, Prințul Negru Isabela de Coucy Lady Joan Lionel, Duce de Clarence Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster Edmund de Langley, primul Duce de York Mary, Ducesă de Bretania Margaret Plantagenet, Contesă de Pembroke Thomas de Woodstock, Duce de Gloucester |
Ocupație | membru al familiei regale[*] monarh |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce |
Familie nobiliară | Plantagenet |
Rege al Angliei | |
Domnie | 1 februarie 1327 – 21 iunie 1377 (&&&&&&&&&&&&&&50.&&&&&050 ani, &&&&&&&&&&&&&140.&&&&&0140 zile) |
Încoronare | 1 februarie 1327 |
Predecesor | Eduard II |
Succesor | Richard II |
Modifică date / text |
Eduard a fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. La vârsta de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer, lucru care a marcat începutul domniei sale personale. După ce a înfrânt, fără să subjuge, Regatul Scoției, în 1340 s-a autodeclarat moștenitor al tronului francez începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele de Războiul de o sută de ani.