Eduard Wachmann

Eduard Wachmann (n. 22 februarie 1836, București, Țara Românească – d. 23 decembrie 1908, București, România) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român de origine germană.^[1] Este fiul compozitorului Ioan Andrei Wachmann.^[2]

Eduard Wachmann
Date personale
Născut	10 februarie 1836 București, Țara Românească București, Țara Românească
Decedat	12 decembrie 1908 București, România București, România
Cetățenie	România
Ocupație	dirijor, compozitor, profesor universitar
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gen muzical	muzică cultă, muzică ușoară
Instrument(e)	pian
Interpretare cu	Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național din București, Societatea Filarmonică Română
Modifică date / text

Studii

Primele lecții de muzică i-au fost oferite de tatăl său. Studiază la Viena cu profesorii Gustav Nottebohm și Dachs, apoi la Paris cu Henri Reber, Antoine-François Marmontel și Michele Carafa (1787 - 1872).^[1]

Activitate

Dirijor

Wachmann a dirijat orchestrele Teatrului Național din Craiova și Teatrului Național din București și a fost director al Operei Române, în cadrul Teatrului Național din București.^[2] A fondat Societatea Filarmonică Română din București (1868), unde a activat ca dirijor și director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reușind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică.^[1]

Compozitor

A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală,^[2] lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canțonete comice pentru vioară și pian, vodevilurile proiectate pentru spectacole bucureștene Păunașul codrilor (1857) și Spoielile Bucureștilor (1863), muzica însoțitoare la Despot-Vodă (Vasile Alecsandri, 1860) ș.a.^[1]

Alte activități

A fost profesor în Conservatorul din București și director al acestuia; a predat aici cursuri de pian și armonie.^[1] A redactat lucrări didactice și a cules folclor, la fel ca tatăl său.^[2] A publicat piesele folclorice în aranjament pentru pian.^[1]

Scrieri didactice

• Exerciții elementare și studii melodice pentru intonație și măsuri (1876). București
• Noțiuni generale de muzică (1877). București
• Basuri cifrate pentru studiul armoniei (1882). București

Note

1. Ghircoiașiu, Romeo. „Eduard Wachmann”, în The New Grove Dictionary
2. Sava, pag 217

Bibliografie

• Radu Constantinescu (1975). Ioan Andrei Wachmann, Eduard Wachmann. Viața și opera unor muzicieni români, București, Editura Muzicală
• Musicescu, M.A. și Missir, N. (1956–7). „Eduard Wachmann și începuturile concertelor simfonice în București”, în Studii și cercetări de istoria artei (vol. III–IV)
• Sadie, Stanley; Tyrrell, John et al. (2004). The New Grove Dictionary of Music and Musicians (29 de volume), Oxford University Press. ISBN 978-0-19-517067-2
• Sava, Iosif și Vartolomei, Luminița (1979). Dicționar de muzică, Editura Științifică și Enciclopedică, București