Doctrina militară
From Wikipedia, the free encyclopedia
Doctrina militară este expresia modului în care forțele militare contribuie la campanii, operațiuni mari, bătălii și angajamente.
Este un ghid pentru acțiune, mai degrabă decât reguli dure și rapide. Doctrina oferă un cadru comun de referință în cadrul armatei. Aceasta ajută la standardizarea operațiunilor, facilitând pregătirea prin stabilirea unor modalități comune de a îndeplini sarcinile militare.
Doctrina leagă teoria, istoria, experimentarea și practica.[1] Obiectivul său este de a încuraja inițiativa și gândirea creativă. Doctrina oferă armatei un corp autoritar de declarații privind modul în care forțele militare desfășoară operațiuni și oferă un lexicon comun pentru a fi folosit de către planificatorii și liderii militari.