Dinastia Vlastimirović
From Wikipedia, the free encyclopedia
Dinastia Vlastimirović (în sârbă Властимировић, plural Vlastimirovići / Властимировић) este prima dinastie regală a Serbiei medievale. Ea ar fi fost fondată de cneazul necunoscut (непознати кнез / nepoznati knez)[1] care i-a condus pe sârbii albi din patria lor pentru a se stabili în Peninsula Balcanică în timpul domniei împăratului bizantin Heraclius I (610 – 641), așa cum este menționat în De Administrando Imperio, lucrare scrisă a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet (în 950). Lucrarea afirmă că el a fost fondatorul dinastiei Vlastimirović, domnia sa a fost recunoscută de bizantini și el a murit înainte de venirea bulgarilor în Europa (în 680).[2] Istoriografia sârbă îl tratează de obicei ca pe primul conducător sârb.
Dinastia poartă numele prințului Višeslav (domnie cca. 780), primul conducător sârb căruia i se cunoaște numele, acesta este un descendent al cneazului necunoscut.