Casa de Plantagenet
From Wikipedia, the free encyclopedia
Anjou-Plantagenêt (în limba franceză [ɑ̃ˈʒu-ˌplɑ̃ntɑʒə'nɛ], în engleză [ɑːn'ʤuː-plæn'tæʤənɪt][1]) a fost o casă regală a Angliei. Primul ei reprezentant este contele Geoffrey al V-lea de Anjou (1113-1151), supranumit Plante Genêt datorită blazonului său care înfățișa o tulpină de grozamă (Laburnum anagyroides), din 1144 duce al Normandiei. Neamul Plantagenet a fost pe tronul Angliei din 1154 până în 1399.
Primul Plantagenet pe tronul englez a fost Henric al II-lea al Angliei (din 1154), căruia îi urmară șapte capete încoronate. Mama lui Henric era împărăteasa Matilda, fiica lui Henric I al Angliei și nepoata lui William Cuceritorul, care fusese prin căsătoria cu împăratul Henric al V-lea pe tronul Sfântului Imperiu Roman. Pentru a cuceri tronul normand pentru Henric al II-lea, fiul ei din a doua căsătorie cu Geoffrey al V-lea de Anjou, ea s-a angajat într-o lungă luptă împotriva lui Stephen de Blois.
Henric al II-lea a întemeiat Imperiul Angevin, denumit așa după numele casei de Anjou, care cuprindea pe lângă Normandia și Anglia provinciile Maine, Anjou și Aquitania. Fiul său, Ioan "Fără de Țară", a pierdut apoi mare parte a domeniilor din vestul Franței.
Richard al II-lea al Angliei a fost răsturnat în 1399 de pe tronul Angliei, pe care se perindară apoi în total șase regi ai caselor York și Lancaster, înrudite secundar cu Plantageneții. După moartea lui Richard al III-lea al Angliei în 1485 pe tron a urcat dinastia Tudor. Ultimul urmaș cunoscut al casei de Plantagenet a fost Eduard Plantagenet, cel de-al 17-lea earl de Warwick, care a fost executat în 1499. Prin linia secundară a casei de Beaufort era înrudit și Henric al VIII-lea al Angliei din casa de Tudor cu Plantageneții.