From Wikipedia, the free encyclopedia
Decolonizarea Africii a urmat după cel de-Al Doilea Război Mondial, când oamenii din colonii au început să ceară independența, iar puterile coloniale și-au retras administrația din Africa.[1]
În timpul luptei pentru Africa de la finalul secolului al XIX-lea, puterile vest-europene au împărțit Africa și resursele pe care le avea în partiții politice la Conferința de la Berlin din 1884-85.[2][3] Până în 1905, aproape tot controlul pământului african a fost revendicat de guvernele din Europa de Vest, cu singurele excepții fiind Liberia (care a fost colonizată de către foștii sclavi afro-americani) și Etiopia (care a rezistat cu succes colonizării de către Italia).[4] Marea Britanie și Franța au avut cele mai mari colonii, dar Germania, Spania, Italia, Belgia și Portugalia, de asemenea, au avut colonii. Ca urmare a colonialismului și imperialismului, majoritatea continentului african și-a pierdut suveranitatea și controlul resurselor naturale, cum ar fi: aurul și cauciucul. În urma conceptului cunoscut sub numele de Povara omului alb (White Man's Burden), unii europeni care au beneficiat de pe urma colonizării, au simțit că a fost nevoie de colonizare pentru a-i civiliza pe africani.[5][6]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
