istoric român From Wikipedia, the free encyclopedia
Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. A fost un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția față de generația anterioară, reprezentată de N. Iorga.
Constantin C. Giurescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1][2] Focșani, Vrancea, România | ||
Decedat | (76 de ani)[1][2] București, România | ||
Părinți | Constantin Giurescu | ||
Copii | Dinu C. Giurescu | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | medievist istoric cadru didactic universitar[*] politician | ||
Limbi vorbite | limba română[3] | ||
Activitate | |||
Alma mater | Universitatea din București | ||
Organizație | Universitatea din București | ||
Partid politic | Partidul Național Liberal-Brătianu | ||
| |||
Modifică date / text |
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. |
Era fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu. A fost căsătorit cu Maria Simona, n. Mehedinți.
Constantin C. Giurescu și-a făcut studiile secundare și superioare la București, ajungând profesor universitar în 1926. În 1931 a fondat Revista istorică română. A fost alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția făcută generației anterioare, reprezentată de N. Iorga. La capătul anilor '30 a fost aderent al Dictaturii regale, deținând mai multe funcții importante în stat. A fondat și a condus Institutul de istorie națională din 1941 până în 1948. În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950 și 1955 a fost deținut politic, în Închisoarea Sighet. Reabilitat ulterior, a fost reprimit la facultate (1963) și în Academia Română (1974).
Constantin C. Giurescu a fost arestat în Noaptea demnitarilor, în timp ce se afla la locuința sa din București. La acel moment era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei Republicii Populare Române. După o vizită la Interne, a fost dus alături de alți foști demnitari, miniștri, secretari, subsecretari de stat și foști membri de partide la închisoarea de la Sighet pe data de 7 mai 1950.[5], [6]
În perioada detenției s-a îmbolnăvit de două ori, în primăvara anului 1951 a făcut o formă gravă de icter care a ținut aproximativ trei luni. În toamna anului 1954 s-a îmbolnăvit din nou de icter și a fost mutat singur în celulă.[7]
După 5 ani și două luni petrecuți în penitenciarul de la Sighet, Constantin C. Giurescu a fost dus în satul de deportați Măzăreni, într-o casă de chirpici, unde a început să-și redacteze însemnările despre perioada petrecută în închisoare. Manuscrisul a fost ascuns de către Nicolae Ionescu Caracaleanu (care îi fusese director de cabinet ministerial) în grădina casei părintești apoi, la cererea lui Dinu C. Giurescu, a fost păstrat de către Paul Michelson.[8] În 1994 a fost publicată cartea „Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet”, scrisă pe baza acestor însemnări.
Constantin C. Giurescu este autorul primelor studii importante și bine documentate asupra problematicii Sfatului domnesc și a dregătoriilor boierești, în două cărți, Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1927) și Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1926), depășind astfel contribuțiile aduse anterior de Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga în domeniu.[9]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.