Colorație Ziehl-Neelsen
From Wikipedia, the free encyclopedia
Colorația Ziehl–Neelsen, de asemenea cunoscută ca și colorație acido-alcoolo- rezistentă, a fost descrisă pentru prima dată de către doi medici germani: bacteriologul Franz Ziehl(d) (1859-1926) și anatomopatologul Friedrich Neelsen(d) (1854-1898). Este o colorație specială pentru bacterii folosită pentru a identifica organisme acido-alcoolo-rezistente, în special micobacterii. Mycobacterium tuberculosis este cea mai importantă din acest grup deoarece este responsabilă pentru tuberculoză (TB). Alte specii de Mycobacterium implicate în bolile umane sunt Mycobacterium leprae, Mycobacterium kansasii(d), Mycobacterium marinum(d), Mycobacterium bovis(d), Mycobacterium africanum(d) și membrii complexului Mycobacterium avium-intracellulare infection(d). Complexul Mycobacterium avium-intracellulare infection(d) cuprinde două specii: Mycobacterium avium și Mycobacterium intracellulare; deoarece aceste specii sunt greu de diferențiat ne referim la ele colectiv ca Mycobacteriu avium-intracellulare. Organismele acido-alcoolo-rezistente, cum ar fi Mycobacterium conțin cantități mari de substanțe lipidice în pereții celulari numiți acizi micolici. Acești acizi rezistă la colorare prin metode obișnuite, cum ar fi colorația Gram.[1] Această colorație poate fi, de asemenea, folosită pentru a colora câteva alte bacterii, cum ar fi Nocardia(d). Reactivii utilizați sunt fucsina funicată(carbol fucsina) Ziehl–Neelsen, acid, alcool și albastru de metilen. Bacilii acido-alcoolo-rezistenți vor fi roșu aprins după colorare.
O variantă a acestei metode de colorare este folosită în micologie pentru a diferenția depunerile acido-alcoolo-rezistente din cuticula hifelor ale anumitor specii de ciuperci din genul Russula.[2][3] De asemenea, este utilă în identificarea unor protozoare, și anume Cryptosporidium(d) și Isospora(d). Colorația Ziehl–Neelsen poate împiedica, de asemenea, diagnosticul în caz de paragonimiază(d) pentru că ouăle într-un ovul și paraziții din eșantioanele de spută (OnP) pot fi dizolvate prin colorație, și este adesea folosită în acest cadru clinic pentru că semnele și simptomele de paragonimiază se aseamănă foarte mult cu cele din TBC. Există și părerea conform căreia colorarția Ziehl-Nielsen nu afectează diagnosticarea paragonimiazei. [4][5]