Central Division (NBA)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Central Division este una dintre cele trei divizii din Conferința de Est a National Basketball Association (NBA). Divizia este formată din cinci echipe: Chicago Bulls, Cleveland Cavaliers, Detroit Pistons, Indiana Pacers și Milwaukee Bucks. Toate echipele, cu excepția celei din Cleveland, sunt foste echipe din Midwest Division întrucât această divizie seamănă cu cea din Midwest Division din anii 1970.
Divizia a fost creată la începutul sezonului 1970-1971, când liga s-a extins de la 14 la 17 echipe odată cu adăugarea echipelor Buffalo Braves, Cleveland Cavaliers și Portland Trail Blazers. Liga s-a reorganizat în două conferințe, Conferința de Vest și Conferința de Est, cu două divizii în fiecare conferință. Central Division a început cu patru echipe, Atlanta Hawks, Baltimore Bullets, Cincinnati Royals și Cleveland Cavaliers.[1] Hawks a venit din Western Division, în timp ce Bullets și Royals s-au alăturat din Eastern Division.
Detroit Pistons au câștigat nouă titluri, cele mai multe, în Central Division. Chicago Bulls au câștigat opt titluri. De unsprezece ori campioana NBA a provenit Central Division. Chicago Bulls a câștigat șase titluri, Detroit Pistons a câștigat trei campionate, iar Bullets și Cleveland Cavaliers au câștigat câte un campionat. Toate, cu excepția echipei Bullets în 1977–78 și Pistons în 2003–04, au fost campioane ale diviziei. În sezonul 2005-2006, toate cele cinci echipe ale diviziei s-au calificat în playoff. Cea mai recentă campioană a diviziei este Milwaukee Bucks. Central Division are cele mai multe echipe care au câștigat un campionat, patru din cinci echipe, Indiana Pacers fiind singura franciză care nu a câștigat niciodată.
Divizia centrală a existat timp de un sezon în 1949–50 ca una dintre cele trei divizii NBA, împreună cu Western Division și Eastern Division. Pe de altă parte, actuala Central Division, care s-a format în 1970, este una dintre cele trei divizii din Conferința de Est, succesorul Eastern Division.