Celule stem
From Wikipedia, the free encyclopedia
Celulele stem - denumite in trecut celule sușă (souche, fr.) - sunt celule nediferențiate cu un enorm potențial de diferențiere. Celulele stem stau la baza dezvoltării tuturor organismelor. Au un rol primordial în embriologie cât și în refacerea țesuturilor și a rănilor, sau formarea de noi celule diferențiate în organe. După cum știm astăzi, celulele stem au un rol major în formarea cancerului și a tumorilor. În biologia modernă s-a introdus noțiunea de "stemness" (engl.), ce definește potențialul și posibilitățile celulelor stem (i) de a parcurge cicluri mitotice simetrice, producând la sfârșitul ciclului două celule fiice identice (diviziunea celulei mamă este considerată în acest caz ca fiind simetrică), sau (ii) cicluri celulare asimetrice, producând celule fiice diferite (non identice). Una dintre celule ramâne o celulă stem nediferențiată - celula "self-renewing"(engl.) - care continuă ciclul celular și diviziunea mitotică, în timp ce sora ei iese din ciclul celular și se diferențiază, trecând prin mai multe stadii de diferențiere (vezi Fig. 1). La sfârșitul diferențierii, această celulă devine celula adultă din țesuturi și organe (celula diferențiată terminal, imagine tip C). Una și aceiași celulă stem poate da naștere la o multitudine de celule diferite în funcție de potentialul ei de diferențiere (potențial intrinsec) sau de influențele micro-mediului în care trăiește (stimuli extrinseci). Diferențierea se realizează în bună parte prin mecanisme epigenetice. Expresia genetică este coordonată de sisteme regulatorii (engl.: gene regulatory networks, GRN) care diferențiază celula într-o anumită direcție sau în alta. În funcție de stimulii de mediu pe care ii primește celula stem trece de la diviziuni simetrice, de amplificare (imagine, stadiul 1 si 3) la diviziuni asimetrice, de diferențiere (imagine, stadiul 2)[1].