Casa în care a locuit academicianul N. A. Dimo
monument istoric și arhitectural de importanță națională din Republica Moldova From Wikipedia, the free encyclopedia
Casa în care a locuit academicianul N. A. Dimo, cunoscută și drept Casă individuală sau Casă de raport a lui H. Hâncu în care a locuit academicianul Dimo,[1] este un monument istoric și de arhitectură de însemnătate națională din orașul Chișinău.[2] A fost construită între 1895 și 1899.[1]
| Casa în care a locuit academicianul N. A. Dimo | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Casa în care a locuit academicianul N. A. Dimo | |
| Coordonate | 47°1′12.4245″N 28°49′22.29″E |
| Localitate | Chișinău |
| Municipiu | municipiul Chișinău |
| Țara |  Republica Moldova |
| Adresa | str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, 5 |
| Edificare | |
| Stil | clasicism, modern[1] |
| Data finalizării | sf. sec. al XIX-lea[1] |
Modifică date / text  | |
Prima atestare documentară a acestui lot de pământ este din anul 1858, când casa ridicată aici, pe atunci de un singur nivel și construită în furci, aparținea Iuliei Carlovna Stefanov. În 1895 proprietatea a fost cumpărată de negustorul și nobilul Hariton V. Hinculov, care a demolat casa veche și a construit una nouă din piatră, alcătuită dintr-un parter, în care se aflau șapte odăi cu comodități. În 1899 casa a fost cumpărată de nobilul Șișko, iar în 1906 a trecut în proprietatea nobililor V.E. și E.P. Varzari. În perioada interbelică proprietară a fost atestată Olga Atanasiu.[1]
În 1946-1959 în acest imobil a locuit pedologul Nicolai Alexandrovici Dimo, fondatorul catedrei de pedologie și a institutului omonim.[1]
Casa de locuit este tipică locuințelor din Chișinău de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, și anume prin faptul că detaliile arhitectonice clasiciste sunt interpretate în spiritul stilului modern.[1]
Clădirea este alcătuită dintr-un parter cu planul pătrat și o aripă alungită în adâncul curții, cu fațada principală aliniată străzii Bănulescu-Bodoni. Structura planimetrică este longitudinal-transversală, cu legătura încăperilor în anfiladă. Odăile „nobile” sunt orientate spre stradă, iar încăperile gospodărești spre curte. Subsolul clădirii este amplu. De-a lungul fațadei posterioare se afla o galerie deschisă.[1]
Fațada principală are o compoziție asimetrică, fiind alcătuită din opt axe, șapte goluri de ferestre și unul al intrării, amplasată într-un rezalit lateral, spre dreapta, unde se afla intrarea în curte. Recent, compoziția a fost modificată prin instalarea unei intrări în locul unei ferestre și construcția unui tambur bastard în fața intrării vechi.[1]
Paramentul este din zidărie aparentă, din piatră de calcar, cu alternarea asizelor în două nuanțe. Rezalitul este evidențiat printr-un atic, de la care s-au păstrat tumbele laterale din piatră, componente ale unui parapet din grile metalice (parapetul a dispărut). Ferestrele au ancadramente-plinte, cu evidențierea bolțarului central, sprijinite pe o plită de pervaz comună pentru toate ferestrele, care izolează partea inferioară a peretelui sub forma unui soclu. Sub cornișă se află o friză netedă, cu goluri rectangulare pentru aerisirea podului.[1]
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
