Carmine Crocco
From Wikipedia, the free encyclopedia
Carmine Crocco, numit și Donatello sau Donatelli, (n. , Rionero in Vulture, Basilicata, Italia – d. , Portoferraio, Toscana, Italia) a fost un jefuitor italian, printre cei mai cunoscuți și reprezentanți din perioada unificării Italiei. Era șeful necontestat al bandelor Vulturului, chiar daca acționau sub controlul său și unele bande din Irpinia si Capitanata.
Carmine Crocco | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() ![]() |
Decedat | (75 de ani)[1] ![]() Portoferraio, Toscana |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | militar brigand[*][[brigand (person who lives in a gang and lives by pillage and robbery)|]] militar[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba italiană[2] ![]() |
Activitate | |
Alte nume | Donatello |
Organizație | Brigandage in the Two Sicilies |
Modifică date / text ![]() |
În câțiva ani, din muncitor umil devine comandantul unei armate de două mii de oameni, iar armata sa a făcut din Basilicata centrul revoltei împotriva dinastiei Savoia4. La început a fost un militar pentru Bourbon, dezertează și se ascunde. După aceea luptă alături de Giuseppe Garibaldi, apoi cu rezistența bourbonică, iar la urmă pentru el însuși, ieșind în evidență față de alți jefuitori din acea vreme datorită unei tactici de război clară și ordinată și acțiuni de gherilă imprevizibile, calitați ce au fost îmbunătățite chiar de militarii dinastiei Savoia. 5
Având 1,75 m, dotat de un fizic robust și o inteligență ieșită din comun6, a fost unul din cei mai temuți și căutați haiduci al perioadei post-unificare, câstigand porecle pregum „Generalul Jefuitorilor”7, „Generalissimo”8, „Napoleon al Jefuitorilor”9, iar capturarea sa avea o recompensă de 20.000 lire. 10
A fost arestat, condamnat la moarte, iar apoi la închisoare pe viață în închisoarea din Portoferraio. În timpul detenției, și-a scris amintirile, ce au înconjurat regatul și au devenit subiect de discuție pentru sociologi și lingviști.11 Deși o parte a istoriografiei secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea l-a considerat mai mult un hoț și un asasin12, începând cu a doua jumătate a secolului XX a început sa fie reevaluat ca un erou popular, mai ales de unii autori ai tezei revizioniste,13 chiar dacă rămâne până astăzi o persoană controversată.