Bătălia de la Midway
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Midway este cea mai importantă bătălie navală din războiul din Pacific, parte a celui de-al Doilea Război Mondial.[5][6][7] Între 4 iunie și 7 iunie 1942, la aproximativ o lună după bătălia din Marea Coralilor și la șase luni după atacul de la Pearl Harbour, Marina Statelor Unite a învins în mod decisiv Marina Imperială Japoneză, care atacase Atolul Midway, și a provocat pierderi ireparabile flotei japoneze.[8] Istoricul militar John Keegan a caracterizat bătălia ca fiind cea mai amețitoare și mai precisă lovitură din istoria războaielor navale.[9]
Bătălia de la Midway | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războiul din Pacific | |||||||
Bombardiere U.S. Douglas SBD-3 Dauntless zboară în picaj pentru a ataca a treia oară crucișătorul Mikuma care este în flăcări. | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
USA Statele Unite ale Americii | Imperiul Japonez | ||||||
Conducători | |||||||
Chester W. Nimitz Frank J. Fletcher Raymond A. Spruance | Isoroku Yamamoto Chūichi Nagumo Nobutake Kondō Tamon Yamaguchi† Ryusaku Yanagimoto † | ||||||
Efective | |||||||
3 portavioane 25 de nave de război 233 de avioane cu baza pe portavioane 127 de avioane cu baza la sol | 4 portavioane 2 cuirasate 15 nave de război 248 de avioane cu baza pe portavioane[1] 16 hidroavioane Nu au participat la bătălie: 2 portavioane 5 cuirasate 41 nave de război | ||||||
Pierderi | |||||||
1 portavion scufundat 1 distrugător scufundat 150 de avioane doborâte 307 morți[2] | 4 portavioane scufundate 1 crucișător greu scufundat 248 de avioane doborâte[3] 3057 de morți[4] | ||||||
Modifică date / text |
Operațiunea japoneză, ca și atacul anterior de la Pearl Harbour, urmărea să elimine poziția strategică a Statelor Unite din Pacific, dând astfel Japoniei mână liberă în stabilirea sferei sale de influență în Marea zonă de prosperitate a Asiei Orientale. Japonezii sperau și că o altă înfrângere demoralizatoare va determina Statele Unite să capituleze în războiul din Pacific.[10]
Japonezii au plănuit să atragă portavioanele americane într-o capcană.[11] De asemenea, japonezii au intenționat să ocupe Atolul Midway ca parte a unui plan mai mare de a-și extinde perimetrul de apărare ca răspuns la raidul Doolitle. Această operațiune era considerată și ca o pregătire pentru viitoarele atacuri îndreptate împotriva Insulelor Fiji și Samoa.
Planul a fost dezavantajat de prezumțiile greșite pe care le-au făcut japonezii cu privire la reacția americanilor și de dispozițiile insuficiente date la momentul de început al punerii în executare.[12] Pentru americani a fost esențial că Stația HYPO (unitatea de informații din Hawaii specializată în interceptarea comunicațiilor și în decriptarea acestora) a fost în stare să determine data și locul atacului, Marina Militară a Statelor Unite putând astfel să pregătească propria ambuscadă. Patru portavioane japoneze și un crucișător greu au fost scufundate cu costul unui portavion american și al unui distrugător. Bătălia de la Midway și uzura extenuantă din Campania din insulele Solomon au făcut ca Japonia să nu mai poată ține pasul cu construcția de nave și pregătirea piloților, în timp ce Statele Unite ale Americii măreau ritmul în ambele direcții.[13]