Biserica Ortodoxă Sârbă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Biserica Ortodoxă Sârbă (în sârbă Српска православна црква, cu alfabetul latin: Srpska pravoslavna crkva; prescurtat СПЦ / SPC) sau Biserica Sârbă este o biserică ortodoxă autocefală, situându-se pe locul șase ca importanță după Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim și Rusia. Este a doua biserică ortodoxă slavă ca vechime din lume (după Biserica Ortodoxă Bulgară), precum și cea mai occidentală biserică ortodoxă din Europa.[3]
Biserica Ortodoxă Sârbă | |
Fondator | Sfântul Sava |
---|---|
Independență | 1219-1532, 1557-1766, din 1920 |
Recunoaștere | 1219 de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol |
Arhiepiscop | Porfirie, arhiepiscop de Peć, mitropolit de Belgrad-Karlovci și patriarh al Serbiei |
Sediu | Belgrad, Serbia |
Teritoriu | Serbia Muntenegru Bosnia și Herțegovina Croația Ungaria România |
Dețineri | Statele Unite ale Americii Canada Uniunea Europeană Australia |
Limbă | slavonă și sârbă |
Credincioși | 7-11 milioane[1][2] |
Website | http://www.spc.rs |
Modifică text |
Exercită jurisdicție asupra creștinilor ortodocși din Serbia și a populației din diasporă. Patriarhul Serbiei servește ca primul între egali ai bisericii. Actualul patriarh este Porfirie Perić.
Biserica Ortodoxă Sârbă este membră autocefală a comuniunii ortodoxe situată în principal în Serbia (inclusiv Kosovo), Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Republica Macedonia[4], precum și Croația. Deoarece mulți sârbi au emigrat în țări străine, acum există biserici ortodoxe sârbe în întreaga lume.
Biserica Ortodoxă Sârbă deține numeroase moaște creștine, precum mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul, mâna și părți din craniul Sfântului Gheorghe[5], fragmente din Sfânta Cruce, degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, trupul Sfântului Vasile de Ostrog etc.