Bashar al-Assad
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bashar Hafez al-Assad (în arabă: بشار حافظ الأسد, Baššār Ḥāfiẓ al-ʾAsad; n. 11 septembrie 1965) este actualul președinte al Siriei, comandant-șef al Forțelor Armate Siriene și secretar regional al partidului Ba'ath.
Bashar al-Assad بشار الأسد | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (58 de ani)
Damasc, Siria |
Părinți | Hafez al-Assad Anisa Makhlouf[*][[Anisa Makhlouf (politiciană siriană)|]] |
Frați și surori | Bassel al-Assad[*][[Bassel al-Assad (eldest son of former Syrian President Hafez al-Assad (1962-1994))|]] Maher al-Assad[*][[Maher al-Assad (Syrian general and commander of the Republican Guard)|]] Majd al-Asad[*][[Majd al-Asad |]] Bushra al Assad[*][[Bushra al Assad (daughter of former Syrian president Hafez al-Assad)|]] |
Căsătorit cu | Asma al-Assad[*][[Asma al-Assad (First Lady of Syria (born 1975))|]] (din decembrie 2000)[1] |
Număr de copii | 3 |
Copii | Hafez Bashar al-Assad[*][[Hafez Bashar al-Assad (The eldest son of Bashar al-Assad)|]] Zain al-Assad[*][[Zain al-Assad |]] Kareem al-Assad[*][[Kareem al-Assad |]] |
Cetățenie | Siria[2] |
Religie | Alawi |
Ocupație | om de stat oftalmolog[*] conducător militar politician medic militar[*] |
Limbi vorbite | limba arabă[3] limba engleză Limba irlandeză[4] |
Președinte al Siriei | |
Deținător actual | |
Funcție asumată 17 iulie 2000 | |
Vicepreședinte | Abdul Halim Khaddam Zuhair Masharqa Farouk al-Sharaa Najah al-Attar |
Prim-ministru | Muhammad Mustafa Mero Muhammad Naji al-Otari Adel Safar Riyad Farid Hijab Omar Ibrahim Ghalawanji Wael Nader al-Halqi |
Precedat de | Abdul Halim Khaddam (interimar) |
Premii | Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Cavaler Mare Cruce cu Colan[*] de la Giorgio Napolitano () Ordinul Cneazul Iaroslav cel Înțelept, clasa I[*] de la Leonid Kucima () Reale Ordine di Francesco I[*][[Reale Ordine di Francesco I (series of awards of an order of chivalry of Italy)|]] () Suomen Valkoisen Ruusun suurristi ketjuineen[*][[Suomen Valkoisen Ruusun suurristi ketjuineen (Finnish award (order), highest decoration in Finland)|]] de la Tarja Halonen () Ordinul Eliberatorului[*] de la Hugo Chávez () Grand Collar of the Order of the Southern Cross[*][[Grand Collar of the Order of the Southern Cross (highest rank of the Brazilian order of the Southern Cross)|]] de la Luiz Inácio Lula da Silva () Grand Cordon of the National Order of the Cedar[*][[Grand Cordon of the National Order of the Cedar |]] de la Michel Suleiman[*][[Michel Suleiman (politician libanez)|]] () Order of Islamic Republic[*][[Order of Islamic Republic (Iranian award of honor)|]] de la Mahmud Ahmadinejad () Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] de la Jacques Chirac () ...mai multe... |
Partid politic | Partidul Baas Arab Socialist Sirian[*] |
Ideologie | Baasism |
Alma mater | Universitatea Damasc[*] (licență[*] în medicină, ) Academia Militară din Homs[*] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Tatăl său, Hafez al-Assad, a condus Siria timp de 30 de ani (1970-2000) până la moartea sa.[5] Bashar Al-Assad a fost ales în 2000 și 2007, dar a fost de fiecare dată fără opoziție.[6][7][8] Începând din anul 2011 președintele Al Assad, sprijinit de Rusia și Iran, se confruntă într-un sângeros război civil cu forțele de opoziție de diverse nuanțe politice, inclusiv forțe islamiste sunite (Statul Islamic, Jabbat al Nussra etc). La combaterea Statului Islamic de orientare extremistă din cele mai fanatice, care la un moment dat au controlat un teritoriu însemnat din Siria, au luat parte și Statele Unite și NATO. Turcia, devenită ostilă lui Al Assad, a intervenit în nordul țării, între altele sub pretextul de a combate forțele separatiste kurde. În urma măcelurilor, bombardamentelor, a marilor distrugeri provocate de război, s-a creat în Siria o gravă situație umanitară și milioane de cetățeni sirieni s-au refugiat în valuri în Turcia, Iordania, Liban și în Europa de vest. Siria a devenit și o arenă de pregătiri intense ale organizației Hizballah din Liban, sprijinită de Iran, pentru atacuri viitoare contra Israelului ceea ce a atras numeroase atacuri ale aviației militare israeliene asupra bazelor și convoaielor Hizballah-ului și ale Iranului de pe teritoriul sirian.