Bătălia de la Isaszeg (1849)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Isaszeg a fost o bătălie în Campania de Primăvară a Războiului de Independență al Ungariei din 1848 și 1849, care a avut loc pe 6 aprilie 1849 între Armata Imperiului Austriac și Armata Revoluționară Maghiară, completată cu voluntari polonezi. Maghiarii au fost victorioși.
Bătălia de la Isaszeg | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Revoluției Maghiare din 1848-1849 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Armata Revoluționară Maghiară Legiunea Poloneză | Imperiul Austriac | ||||||
Conducători | |||||||
Artúr Görgei György Klapka János Damjanich Lajos Aulich András Gáspár | Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz Franz Schlik Josip Jelačić | ||||||
Efective | |||||||
Total: 31.315 militari - corpul I: 10.827 - corpul II: 8.896 - corpul III: 11.592 99 de tunuri Nu a participat corpul VII: 14.258 militari 66 de tunuri | Total: 26.000 militari - corpul I: 15.000 - corpul III: 11.000 72 de tunuri[1] | ||||||
Pierderi | |||||||
Total: 800–1.000 persoane | Total: 373/369 persoane - 81/42 morți - 196/195 răniți - 96/132 dispăruți sau prizonieri[2] | ||||||
Modifică date / text |
Forțele austriece au fost conduse de feldmareșalul Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz, în timp ce ungurii au fost conduși de generalul Artúr Görgei. Această bătălie a fost una din numeroasele confruntări armate între Armata Revoluționară Maghiară și Armata Contrarevoluționară Imperială și a fost unul dintre punctele de cotitură ale Războiului de Independență al Ungariei. Ea a precipitat o serie de eșecuri ale Armatelor Imperiale Habsburgice în perioada aprilie–mai 1849, forțându-le să se retragă de pe teritoriul ocupat în centrul și vestul Ungariei spre frontiera de vest și determinând Adunarea Națională Maghiară să adopte Declarația de Independență a Ungariei (față de Dinastia de Habsburg). De asemenea, ea a decis soarta lui Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz, care a fost demis de la conducerea trupelor imperiale din Ungaria pe 12 aprilie 1849, la șase zile după înfrângere.