Andranik Ozanian
From Wikipedia, the free encyclopedia
Andranik Toros Ozanian (în armeană: Անդրանիկ Թորոսի Օզանյան) sau Zoravar Andranik (n. 25 februarie 1865 - d. 31 august 1927) a fost un general de armată și luptător pentru libertate armean. Este considerat un erou național de către poporul armean. A fost o figură cheie în cadrul mișcării armenești de eliberare națională. [5] De la sfârșitul secolului 19 până la începutului secolului 20, a fost unul dintre principalii lideri armeni ai eforturilor militare pentru independența Armeniei.
Andranik Ozanian | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3] Şebinkarahisar(d), Provincia Giresun, Turcia[2][3] |
Decedat | (62 de ani)[1][2][3] Chico(d), California, SUA[4] |
Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise ()[2][3] Eṙablowr[*][[Eṙablowr (cultural heritage monument of Armenia)|]] Ararat Massis Armenian Cemetery[*][[Ararat Massis Armenian Cemetery (Armenian cemetery in Fresno, California, USA)|]] |
Cetățenie | Imperiul Otoman Imperiul Rus Republica Democrată Armeană Statele Unite ale Americii |
Etnie | armean |
Religie | Biserica Apostolică Armeană |
Ocupație | politician militar fedayeen[*][[fedayeen (term used to refer to various military groups willing to sacrifice themselves for a larger campaign)|]] |
Limbi vorbite | limba armeană |
Activitate | |
Gradul | general general-maior |
Bătălii / Războaie | Primul Război Balcanic[2] Armenian–Azerbaijani war[*][[Armenian–Azerbaijani war (1918-20 series of territorial conflicts between Armenia and Azerbaijan)|]] Primul Război Mondial Campania din Caucaz Al Doilea Război Balcanic |
Decorații și distincții | |
Decorații | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni[*][[orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni (degree of the Russian imperial order)|]] Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a[*] Voenen orden „Za hrabrost“[*][[Voenen orden „Za hrabrost“ (Bulgarian War Medal)|]] Gheorgievski krest III stepeni[*][[Gheorgievski krest III stepeni |]] Gheorgievski krest IV stepeni[*][[Gheorgievski krest IV stepeni |]] Gheorgievskaia medal[*][[Gheorgievskaia medal |]] orden Sveatogo Stanislava[*][[orden Sveatogo Stanislava (Russian military and civilian decoration)|]] Polemikόs Stafrόs[*][[Polemikόs Stafrόs (Greek military decoration)|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
A devenit activ în lupta armată împotriva guvernului otoman și a trupelor neregulate kurde la sfârșitul anilor 1880. Andranik s-a alăturat partidei Federația Revoluționară Armeană (Dashnaktustyun) și, alături de alte fedayi(d) (miliții), a căutat să apere țărănimea armeană ce locuia în patria lor ancestrală, un teritoriu cunoscut ca Armenia occidentală (sau turcească)(d) —, la acel timp parte a Imperiului Otoman. Activitățile sale revoluționare au încetat și a părăsit Imperiul Otoman după eșuata răscoală de la Sasun din 1904(d). În 1907, Andranik a părăisit Dashnaktustyun deoarece n-a fost de acord cu cooperarea cu Junii Turci, o grupare care în anii ulteriori va săvârși Genocidul Armean. Între 1912 și 1913, alături de Garegin Nzhdeh, Andranik a condus câteva sute de voluntari armeni în cadrul armatei bulgare în lupta împotriva otomanilor din timpul Primului Război Balcanic.
Din primele etape ale Primului Război Mondial, Andranik a comandat primul batalion de voluntari armeni din cadrul armatei ruse în lupta împotriva Imperiului Otoman, cucerind și mai târziu guvernând patria tradițională armeană. După Revoluția din 1917, armata rusă s-a retras și a lăsat trupele neregulate armene depășite numeric de către turci. Andranik a condus defensiva la Erzurum la începutul anului 1918, dar a fost forțat să se retragă spre est. Prin 1918, forțele turce se aflau lângă Erevan —viitoarea capitală armeană —și au fost oprite prin Bătălia de la Sardarabat(d). Consiliul Național Armean, dominat de membrii Federației Revoluționare Armene, a declarat independența Armeniei și a semnat Tratatul de la Batum cu Imperiul Otoman, prin care Armenia a renunțat la drepturile sale asupra Armeniei Occidentale. Andranik n-a acceptat niciodată existența Primei Republici Armene deoarece aceasta includea doar o mică parte a teritoriului pe care mulți armeni sperau să-l facă independent. Andranik, independent de Republica Armenia, a luptat în Zangezur împotriva armatelor turcești și azere.[6]
Andranik a părăsit Armenia în 1919 din cauza dezacordurilor cu guvernul armean și și-a petrecut ultimii ani din viață în Europa și Statele Unite, căutând ușurare pentru refugiații armeni. S-a stabilit la Fresno, California în 1922 și a murit câțiva ani mai târziu, în 1927. Andranik este foarte admirat ca erou național de armeni; numeroase statui ale sale au fost construite în mai multe țări. Străzi și piețe au fost numite după Andranik și s-au scris cântece, poezii și romane despre el, făcându-l personaj legendar în cultura armeană.[7]