Altoire
From Wikipedia, the free encyclopedia
Altoirea (din maghiară oltvány[necesită citare]; regional în Banat și Transilvania oltuire) este procedeul tehnic din agricultură, horticultură și silvicultură de a conecta diferite țesuturi ale unor plante diferite, de obicei lemnoase, pentru a putea crește împreună și a produce exemplare mai versatile și mai adaptate scopurilor urmărite.[1]
Planta care susține procesul de coexistență, prin rădăcini și colet, sau chiar printr-un trunchi, alimentând țesuturile oaspete se numește port-altoi (sau port altoi), iar partea adăugată, cea constând din ramuri, frunze și flori (la dezvoltare completă) se numește altoi.[2]
Procedeul altoirii este una dintre modalitățile de propagare și înmulțire asexuată a plantelor adesea folosită, fiind utilizată frecvent în agricultură, grădinărit, horticultură, peisagistică, silvicultură. În natură, există diverse exemple de altoire naturală.