Alegeri generale legislative în Regatul Unit, 2019
From Wikipedia, the free encyclopedia
Alegerile generale legislative din Marea Britanie din 2019, au avut loc joi, pe 12 decembrie 2019, la doi ani și jumătate după alegerile generale anterioare din iunie 2017. Este cea de-a optsprezecea alegeri generale din Marea Britanie a domnia reginei Elisabeta a II-a.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
O hartă care prezintă rezultatele alegerilor, de către partidul parlamentar ales din fiecare circumscripție. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Alegerile anticipate au fost declanșate după o perioadă de impas parlamentar cu privire la modul de a proceda la Brexit, o problemă care a dominat campania. Conservatorii au promis că „o să facă odată Brexitul împreună” cu acordul privind Brexit-ul al premierului Boris Johnson, în timp ce Partidul Laburist, condus de Jeremy Corbyn, a făcut campanie pentru un program de creșteri mari de cheltuieli publice și naționalizare, precum și un al doilea referendum privind Brexitul. Liberalii Democrați sub conducerea lui Jo Swinson au promis anularea Brexit-ului, la fel ca Partidul Național Scoțian condus de Nicola Sturgeon, care s-a concentrat și pe un al doilea referendum pentru independența scoțiană.[2]
Cele mai recente sondaje al radiodifuzorilor a prezis o majoritate conservatoare de 86 de locuri, aducând în cele din urmă, un câștig de 47 de mandate, iar Partidul Laburist a pierdut 59 de mandate, rezultând o majoritate conservatoare de aproximativ 80 de locuri[3]. Jeremy Corbyn a anunțat că va demisiona din funcția de lider al Partidului Laburist, după „o perioadă de reflecție”, ca răspuns la ceea ce părea a fi cel mai prost rezultat al alegerilor laboriste din 1935.[4]
Obiectivul principal al Boris Johnson în convocarea unei alegeri anticipate a fost asigurarea unei majorități pentru a finaliza procesul de ieșire a Regatului Unit din Uniunea Europeană până la noul termen limită la 31 ianuarie 2020. Conservatorii au solicitat o creștere de cel puțin 9 locuri comparativ cu rezultatul lor din 2017 pentru atingerea acestui obiectiv. În timp ce Brexit a dominat puternic campania, alte probleme au inclus cheltuielile sociale, planul Laburist pentru renaționalizarea industriilor britanice și solicitarea SNP pentru un al doilea referendum pentru independența scoțiană.
Conservatorii au obținut cea mai mare pondere a voturilor din 1979 și au câștigat cel mai mare număr de locuri din 1987. Conservatorii au obținut peste 13,9 milioane de voturi, cel mai mare număr de voturi exprimate de orice partid din 1992. Partidul Laburist a primit 10,3 milioane. Au votat și au pierdut aproximativ 2,6 milioane de alegători față de 2017. Rata de participare la alegeri a fost de aproximativ 67,3%, chiar sub 2017, în ciuda vremii nefavorabile din majoritatea țării în ziua votării.[5]
În Scoția, Partidul Național Scoțian a obținut 13 locuri și a votat 45% din voturi, în timp ce conservatorii au pierdut 7 din 13 locuri, în ciuda scăderii cu mai puțin de 4%, în principal din cauza ponderii mari a votului în favoarea Partidului Popular Național.
Sinn Féin a păstrat același număr de locuri, iar DUP a pierdut două locuri, în ciuda câștigării unei cote mai mari de voturi, în timp ce Partidul Social Democrat și Laburist (SDLP) a redobândit două locuri, iar Partidul Alianță și-a recăpătat un loc, oferindu-le acestuia din urmă două petrece o prezență restaurată în Camera Comunelor.