Al patrulea perete
From Wikipedia, the free encyclopedia
Al patrulea perete este "zidul" imaginar din fața scenei aflat între public și actori. Scena pe care joacă actorii este o cutie cu trei pereți tradiționali, astfel încât publicul poate vedea acțiunea din lumea piesei de teatru sau a filmului prin cel de-al patrulea perete imaginar. Ruperea celui de-al patrulea perete implică interacțiunea unui personaj cu lumea reală.[1][2] Conceptul este de obicei atribuit filosofului, criticului și dramaturgului Denis Diderot.[3] Termenul în sine a fost folosit și de Molière.[4] Iluzia celui de-al patrulea perete este asociată de obicei cu teatrul naturalist de la mijlocul secolului al XIX-lea, mai ales cu inovațiile regizorului francez André Antoine.[4] Al patrulea perete apare și în alte producții media cum ar fi benzi desenate, seriale TV sau jocuri video.