Al Doilea Război Balcanic
război din 1913 / From Wikipedia, the free encyclopedia
Cel de-al doilea război balcanic (în bulgară Междусъюзническа_война - Războiul între aliați) a avut loc în 1913 între Bulgaria pe de o parte și în principal Grecia și Serbia pe cealaltă. Temându-se de apariția unei Bulgarii mari și puternice la frontierele ei sudice și la posibilele revendicări teritoriale față de Dobrogea de Nord obținută în 1878, România a intervenit și ea militar împotriva Bulgariei. Totodată Imperiul Otoman s-a folosit de prilej pentru a redobândi unele teritorii pierdute. Când trupele românești au invadat nordul Bulgariei și se apropiau de capitala Sofia, Bulgaria a cerut armistițiu. Prin Tratatul de la București, Bulgaria a fost forțată să renunțe la o bună parte din teritoriile obținute după Primul Război Balcanic către Serbia, Grecia și Imperiul Otoman și să facă concesii României în nord în schimbul păstrării restului teritoriului obținut anterior. Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Serbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a Primului Război Mondial.
Al doilea război balcanic | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războaiele balcanice | |||||||
Armata Română trecând Dunărea pe un pod de vase la Zimnicea, în cadrul Campaniei pentru Turtucaia | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Regatul Bulgariei | Regatul Greciei Regatul Serbiei Imperiul Otoman Regatul Muntenegrului România | ||||||
Conducători | |||||||
Ferdinand I Nikola Ivanov Vasil Kutincev Radko Dimitriev | Petru I Radomir Putnik Mehmed al V-lea Enver Pașa Constantin I Viktor Dousmanis Nikola I Janko Vukotić Carol I Prințul Ferdinand Alexandru Averescu | ||||||
Efective | |||||||
500.000 soldați | 963.000 soldați România: 330.000 soldați Serbia: 220.000 soldați Imperiul Otoman: 250.000 soldați Grecia: 150.000 soldați Muntenegru: 13.000 soldați | ||||||
Modifică date / text |