Acordurile de la Helsinki (Actul Final de la Helsinki sau Declarația de la Helsinki) au fost semnate la 1 august 1975 la Helsinki (Finlanda) de 35 de state, între care cele două mari puteri (Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii), Canada și toate celelalte state europene, cu excepția Albaniei și Andorrei.
Aceste text (care nu este un tratat în sensul juridic al termenului) a marcat sfârșitul Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE).[1] A fost o tentativă de îmbunătățire a relațiilor dintre statele europene din blocul comunist și Occident.
Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante (cunoscută și sub denumirea de Decalogul) a enumerat următoarele 10 puncte:
- Respectarea drepturilor inerente ale suveranității
- Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței
- Inviolabilitatea frontierelor
- Integritatea teritorială a statelor
- Reglementarea pașnică a diferendelor
- Neintervenția în afacerile interne
- Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
- Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele
- Cooperarea între state
- Îndeplinirea cu bună credința a obligațiilor asumate conform dreptului internațional
Pentru supravegherea acestor Acorduri a fost creat Helsinki Watch (care se află la originea organizației non guvernamentale „Human Rights Watch”).
Austria
Belgia
Republica Populară Bulgaria
Canada
Republica Socialistă Cehoslovacă
Cipru
Danemarca
Confederația Helvetică
Finlanda
Republica Franceză
Republica Federală Germania
Republica Democrată Germană
Grecia
Irlanda
Islanda
Republica Italiană
Republica Socialistă Federativă Iugoslavia
Liechtenstein
Luxemburg
Malta 
Monaco
Norvegia
Țările de Jos
Republica Populară Polonă
Portugalia
Regatul Unit
Republica Socialistă România
San Marino 
Sfântul Scaun
Spania
Statele Unite ale Americii
Suedia
Turcia
Republica Populară Ungară
Uniunea Sovietică
Statele au fost enumerate în ordinea alfabetului francez.
- Helmut Schmidt, Cancelarul federal al Republicii Federale Germania
- Erich Honecker, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Democrate Germane
- Bruno Kreisky, Cancelar al Republicii Austria
- Leo Tindemans, Prim-ministru al Belgiei
- Todor Jivkov, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Bulgaria
- Pierre Trudeau, Prim-ministru al Canadei
- Makarios al III-lea, Președintele Ciprului
- Anker Jørgensen, Prim-ministru al Danemarcei
- Carlos Arias Navarro, Prim-ministru al Spaniei
- Urho Kekkonen, Președintele Finlandei
- Valéry Giscard d’Estaing, Președintele Republicii Franceze și co-prinț al Andorrei
- Gerald Ford, Președintele Statelor Unite ale Americii
- Harold Wilson, Prim-ministru al Regatului Unit
- Konstantinos Karamanlis, Prim-ministru al Greciei
- János Kádár, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ungare
- Liam Cosgrave, Prim-ministru al Republicii Irlanda
- Geir Hallgrímsson, Prim-ministru al Islandei
- Aldo Moro, Prim-ministru al Republicii Italiene
- Walter Kieber, Prim-ministru al Liechtensteinului
- Gaston Thorn, Prim-ministru al Marelui Ducat de Luxembourg
- Dom Mintoff, Prim-ministru al Maltei
- André Saint-Mleux, Ministru al Principatului Monaco
- Trygve Bratteli, Prim-ministru al Norvegiei
- Joop den Uyl, Prim-ministru al Regatului Țărilor de Jos
- Edward Gierek, Prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez
- Francisco da Costa Gomes, Președintele Portugaliei
- Nicolae Ceaușescu, Președintele Republicii Socialiste România
- Gian Luigi Berti, Căpitanul Regent al Republicii San Marino
- Agostino Casaroli, Cardinal Secretar de Stat al Sfântului Scaun
- Olof Palme, Prim-ministru al Suediei
- Pierre Graber, Președintele Confederației Helvetice
- Gustáv Husák, Președintele Republicii Socialiste Cehoslovace
- Süleyman Demirel, Prim-ministru al Republicii Turcia
- Leonid Brejnev, Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
- Josip Broz Tito, Președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.
Absenți
- Joan Martí Alanis, Co-prinț al Andorrei și episcop de Urgell
- Mehmet Shehu, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Albania.
 | Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o. Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de extindere. |
« Primul coș: Inviolabilitatea frontierelor europene»
« Al doilea coș: Cooperarea europeană între blocul comunist și blocul capitalist »
« Al treilea coș: Respectarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale »
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
